Carti citite

Cărți citite

Într-o lume a sharing-ului, zic să pun și pe net câteva cuvinte despre cărțile pe care le citesc. La rândul meu, îmi iau multă inspirație în alegerea a ceea ce lecturez de la prieteni și cunoscuți, așadar, poate ajut la rândul meu.


 

2024

Titlu Autor Câteva cuvinte Ratingul meu (1-5)
După cutremur Haruki Murakami 2002. Murakami pune laolaltă câteva povestiri care, într-o formă sau alta, fac referire la tragicul cutremur din Kobe, din 1995. Acest eveniment are doar un rol marginal în derularea acțiunilor, un cadru de fundal. Cele 6 povestiri nu au altă legătură între ele și, oarecum specific autorului, descriu atât contexte uzuale de viață (da, muzica și sportul sunt prezente și în această scriere) cât și unele inserții de poveste, încărcate de magie sau fantastic. Pentru mine a fost o lectură plăcută, dar, recunosc că prefer, atât la Murakami cât și la alți autori, scrierile ceva mai ample, care sunt mai memorabile, de ale căror personaje și acțiuni că leg mai puternic. **
Hokusai Rhiannon Paget 2023, ed. Taschen. Autoarea a studiat la Tokyo University of Arts și are un doctorat în istoria artei japoneze. Fiind parte din colecția Taschen, cartea are o calitate impecabilă și un bun echilibru între text și imagini. Este un bun prilej pentru o mai largă expunere la viața și opera lui Hokusai (1760-1849). În realitate, numele pictorului nipon a fost cu totul altul (cel mai probabil, Kawamura Tokitaro), dar în vremea sa era uzual ca artiștii să utilizeze mai multe nume, pe parcursul carierei. Acest fapt a creat unele dificultăți în corecta identificare a unor opere, dar lăsăm acest aspect pe seama specialiștilor. De avut în vedere că a început să deseneze / picteze încă de pe la 6 ani, în atelierul unchiului său, în Edo (Tokyo de azi, unde și-a desfășurat cea mai mare parte din activitate, în Sumida, unde se află și muzeul dedicat), deci a avut o lungă activitate artistică de peste 80 ani, timp în care se estimează că a produs peste 30,000 desene / opere.
Se încadrează în curentul Ukiyo-e, care reflecta cotidianul nipon al perioadei, de la sumo la kabuki, de la activitățile agricole la petrecerile cu gheișe, curent care a avut influențe remarcabile în a doua parte a secolului XIX asupra picturii europene, în special în impresionism. Surprinde paleta largă de proiecte în care a fost implicat Hokusai, dincolo de picturile mai cunoscute. A creat foarte multe benzi desenate, a ilustrat manuale despre plante sau animale, a abordat inclusiv pictura erotică (evident, doar vorbim de ukiyo-e, adică floating world!).
Alt aspect interesant: la rândul său, Hokusai a fost influențat de pictura europeană, în special în arhitectură și peisaje (mai ales de pictorii olandezi, știind că Olanda a reușit să mențină mai multe relații comerciale cu Japonia în cele două secole și jumătate de izolare). Și un alt trivia: prin 1810 (pe la 50ani), se pare că a fost lovit de un fulger, ceea ce se spune că i-a schimbat viața.
****
Smulgătorul de inimi Boris Vian 1962. Am căutat câtva timp această carte, până am reușit să o cumpăr, de la un anticariat din Iași. O pusesem pe lista de interes, în urma unui interviu cu Cărtărescu, în care a fost apreciată. Mi-a plăcut mult, romanul îmi pare un amestec de Dali, cu Munch și pe alocuri cu Picasso…Cu siguranță, ar putea fi incluși în peisaj și alți pictori, dar mă rezum la primele nume care mi-au venit în minte. În orice caz, mi-a stimulat vizualul. Autorul dezvoltă acțiunea în jurul unei teme destul de comune, respectiv dragostea maternă. Direcțiile pe care merge sunt însă surprinzătoare. Poate, nu întâmplător, personajul central este un psihiatru / psihanalist – iar finalitatea demersurilor sale în satul în care se derulează evenimentele cred că ascunde perspectiva lui Vian asupra categoriei… Cartea este plină de umor, negru pe alocuri, încă din primele pagini. Lucrurile nu se întâmplă liniar și în niciun caz în linie cu așteptărie unei realități cu care suntem familiari. Apar, ici-colo, elemente magice, din afara normalului, ca într-o film al lui Miyazaki sau poveste a lui Murakami. ****
Miramar Naghib Mahfuz 1967. Întâmplări de la pensiunea Miramar, din Alexandria (Egipt). Un istoric văzut prin ochii diferitelor personaje, persoane de diferite facturi cazate la pensiune. Rămâne în memorie figura puternică a țărăncii Zohra, în jurul căreia gravitează majoritatea acțiunii. ***
Instrumentele titanilor Tim Ferriss 2017. Autorul este un personaj cunoscut în online, pentru Tim Ferriss Show, un podcast în care a reușit să atragă invitați de seamă din diverse domenii, precum business, artă sau sport. De asemenea, este autorul unor cărți care au avut succes comercial și care, cu siguranță, i-au alimentat popularitatea. Având deja un nivel financiar apreciabil, se încadrează și la categoria „investitori”. Deci, un profil eclectic, sumarizat la maxim în câteva cuvinte. Dincolo de aceste repere, omul pare foarte rațional, organizat, știe cum și unde să sape să ajungă la lucruri interesante. Cartea extrage perspective atractive din discuțiile sale cu diverși „titani”, cum îi numește pe acești performeri, de-a lungul timpului. Este structurată în 3 părți: Sănătos, Bogat și Înțelept. De la unii sunt prezentate doar câteva bullet-uri, de la alții, descrieri mai ample. Așa cum spune chiar Tim de la început, la unele poți rezona, la altele mai puțin. Pot afirma însă, la finalul acestei lucrări pentru a cărei parcurgere este nevoie de ceva timp, că este extrem de utilă! Mi-am subliniat atât de multe lucruri și mi-am propus să fac atât de mulți pași ca urmare a citirii cărții, încât nici măcar nu le pot sumariza aici. Așadar, rămânem cu un singur sfat: de citit, cu carnețelul de notițe și creionul alături! Musai!
PS: Am început să ascult podcastul și m-a prins…
*****
Grigorescu Iulia Iliescu 2019. Volumul este scos de Monitorul Oficial, la o calitate foarte bună (atât hârtia cât și imaginile). Povestea vieții marelui nostru artist este captivantă, textul fiind îmbogățit cu foarte multe ilustrații ale realizărilor sale. Este, realmente, o plăcere parcurgerea acestei lucrări! Câteva repere: Nicolae Grigorescu s-a născut în 1938 (deci puțin înainte de mișcările revoluționare pașoptiste), în sat Pitaru, din județul Dâmbovița. Vine în peisajul artistic românesc după Gh. Tattarescu și Th. Aman, criticii considerând că este primul care aduce căldură, suflet, în pictura noastră, scuturând perspectivele academice ale vremii. De mic, s-a mutat la București. La început, a pictat icoane, pentru a câștiga un ban. A fost apreciat și a ajuns, când era încă adolescent, să primească unele comenzi mai importante. Pe la 20 ani a pictat Agapia, apoi biserica din Puchenii Mari. A plecat să studieze în Franța (școala de la Barbizon). A fost puternic influențat de impresioniști. În timpul războiului de independență (1877-1878) a fost pictor de război, a documentat foarte febril evenimentul. În ultimii ani ai vieții se întoarce pe meleaguri românești și revine la peisajele care i-au fost atât de dragi, pe care le reprezintă tot mai greu, deoarece are mari dificultăți cu vederea. Se stinge din viață la Câmpina, în 1907.
Picturile prezentate în lucrare sunt expuse, în cea mai mare parte, la Muzeul Național de Artă al României (București), la Craiova, Muzeul Județean de Artă Prahova Ion Ionescu-Quintus (Ploiești), Cluj-Napoca, Constanța sau la muzeul memorial ce îi poartă numele, la Câmpina.
*****
Marco Polo. De la Veneția la Shangdu Laurence Bergreen 2007. Denumirea în engleză este „Marco Polo. From Venice to Xanadu”. Autorul, Bergreen, este istoric și biograf. A colaborat cu History Channel și numeroase publicații importante, a scris mai multe lucrări biografice. Menționez aceste aspecte deoarece m-a impresionat documentarea sa legată de subiectul cărții. Aceasta transpare pe parcursul lecturii și se clarifică în capitolul final, cel de „mulțumiri”, pe care poate unii cititori îl sar, dar care recomand să fie parcurs cu atenție. Autorul nu numai că s-a documentat în detaliu, dar a umblat mult prin lume pentru a căuta surse de informații, a avut numeroase interacțiuni cu muzee, biblioteci, istorici. Modul său de lucru este demn de toată lauda și admirația!
Făcând acest preambul, este normal să spun acum că mi-a plăcut foarte mult cartea. M-a dus cu gândul la romanele lui Clavell, explicabil întrucâtva prin locul desfășurării unei bune părți din acțiune. Este însă mai mult de atât, este vorba despre derularea evenimentelor, precum un mix dintre un film documentar și un serial de acțiune.
Venețianul Marco Polo a plecat către Mongolia alături de tatăl și unchiul său (Niccolo și Maffeo Polo, care mai fuseseră în Mongolia o dată!), în 1271, pe când avea numai 17 ani. Se vor întoarce, teferi, 24 ani mai târziu, în 1295. Marco își va scrie Cartea, cuprinzând multe amintiri, cu ajutorul lui Rustichello din Pisa, un autor de romane cavalerești, într-un context oarecum bizar: erau ambii în închisoare în Genova (Marco, în urma bătăliei de la Curzola, pierdute de venețieni în fața genovezilor, în 1298). În tot acest „pelerinaj”, care merită mai degrabă eticheta de expediție, Marco, tatăl și unchiul său au petrecut cea mai mare parte din timp la curtea lui Kubilai Han, considerat cel mai puternic om din lume la acel moment (nepotul lui Ginghis Han). În carte sunt descrise atât episoade din timpul drumului (plin de peripeții, la dus și la întors), cât și din timpul șederii la curtea lui Kubilai Han (în Cambulac, actualul Beijing, unde a mutat Kubilai capitala, pe care Ginghis o stabilise la Karakorum).
*****
Prima și ultima libertate Jiddu Krishnamurti 1975. Sunt tentat să încadrez cartea la filozofie orientală, sper să fie corect așa. Deși Krishnamurti pare a fi destul de vehement împotriva catalogărilor, etichetărilor. Dar, dacă am înțeles corect, asta preponderent în spectrul emoțional. În ceea ce privește „memoria factuală”, cred că își dă acceptul asupra devenirii omenirii pe componenta de civilizație, dezvoltare tehnologică etc. Focusul său este pe componenta spirituală, unde vede lumea în declin, în colaps, în mare nevoie de o schimbare profundă.
Strict din perspectivă personală, am rezonat la câteva dintre ideile sale, dar nu în ansamblu. Am avut senzația că, în numeroase locuri, fluxul logicii, demersul explicativ, suferă serios. Multe semne de întrebare ridică o analiză cât de cât defalcată a argumentațiilor. În orice caz, dincolo de aceste sofisme, de multe concluzii care îmi par fondate pe ipoteze incorecte, sunt unele lucruri care merită luate în considerare și, de ce nu, experimentate.
Printre ideile care mi-au rămas: faptul că clipa este ceea ce contează („ceea ce este”) – puterea prezentului lui Tolle? – deoarece Adevărul (absolutul, Dumnezeu, sau cum dorim să-l denumim) este atemporal, nu se încadrează în fluxul trecut cunoscut – viitor. / În plus, nu poate fi interpretat prin ceea ce cunoaștem, ce știm, deoarece este în afara spectrului nostru de cunoaștere. Nu-l putem exprima în cuvinte. / Cunoașterea este individuală, Adevărul poate fi experimentat de fiecare în parte, acum, și nu este transmis de la vreun lider, guru sau orice alt „influencer” sau formator / apartenența la religii, națiuni, partide sau orice astfel de grupare umană, care impune propriile reguli, duce în final la sciziune, la conflict. / Fundamentul Adevărului este iubirea.
***

 

 

2023

Titlu Autor Câteva cuvinte Ratingul meu (1-5)
Numele tău Grigore Vieru Volum de poezii apărut în 2020 – să fiu sincer, nu am reușit să descopăr când au fost scrise fiecare, deci nu știu dacă aparțin aceleiași perioade sau nu. Pare să fi apărut în anii ‘ 60. Îmi este greu să analizez și să evaluez poezia, așadar mă voi raporta la ea strict prin emoția pe care am simțit-o. A fost o lectură plăcută, destul de lejeră, fără a fi wow. Sunt câteva teme care apar în mod repetat: mama, muncile agricole în diverse forme, strămoșii și, evident, dușmanul 🙂 . Apare frecvent tema ploii, chiar una dintre poezii mi-a rămas în minte pe acest subiect (Aer verde, matern). Frumoasă și poezia despre Eminescu (Legământ), care, din ce am înțeles și din prefața lui Bogdan Crețu, are un simbolism cultural istoric mai profund, pentru literatura basarabeană. **
Frontiera invizibilă Kilian Jornet 2011. Știam despre Jornet că este un foarte cunoscut alergător montan, că a stabilit multe recorduri și că este spaniol la origini. Mă așteptam la o carte cu focus pe experiențele sale ca alergător de elită, unele tips & tricks, poate unele detalii din spatele cortinei de pe la anumite concursuri, câte ceva despre nutriție și unele sfaturi tehnice. M-a surprins încă de la început o expunere profundă a unor gânduri, descrieri ceva mai poetice ale locurilor și faptelor. Recunosc, pe primii metri de la start (ca să stau în temă cu exprimarea, cel puțin în linie cu așteptările mele de la această lectură), am avut senzația că exagerează, că intră pe un teren care nu îi aparține, că se expune și riscă să arate unele stângăcii. Mi-am schimbat complet opinia până la finalul cărții. Recunosc, m-a surprins, foarte plăcut! Kilian, deși la momentul scrierii acestui volum avea 27-28 ani, propune cititorului niște introspecții care merită toată atenția. Abordează teme legate de viață, de fericire, libertate, egoism, singurătate și multe altele, cu o profunzime prin care transpar miile de ore petrecute în mijlocul naturii, în febra provocărilor extreme, în camaraderia sa cu muntele. Nu exagerează, nu împinge textul spre o zonă în care i-ar putea fi contestate punctele de vedere. Asemenea unui alergător de creastă, sau precum o capră neagră (cum face la un moment dat referință și în carte), menține un echilibru admirabil între componenta fizică, efort, anduranță și performanță, arii în care este incontestabil o stea, și aspecte spirituale, motivaționale, acele conexiuni ale omului cu mediul, cu universul, cu societatea, care ne întregesc existența. Da, realmente mi-a plăcut!
La începutul fiecărui capitol sunt inserate unele citate, foarte inspirate. Pun mai jos doar două: „Oricât de mult am umbla prin lume în căutarea frumuseții, n-o s-o găsim niciodată dacă n-o ducem cu noi” (Louis Audoubert) / „Fericirea e o stare pe care o cauți, dar nu-ți dai seama când ai dobândit-o. Privind în urmă, descoperi că ai fost fericit. Fericirea e peste tot, trebuie doar să știi cum s-o reții, să știi că e a ta” (Stephane Brosse).
****
Anduranța Alex Hutchinson 2018. Hutchinson este un fost alergător de performanță pentru Canada, editor la Runner’s World și un specialist recunoscut internațional pe teme de alergare. Cartea e foarte bine documentată, făcând referire la numeroase studii pe temele abordate. Componenta centrală a lucrării este legată de rolul creierului în anduranță, dar sunt abordate mai multe aspecte utile pentru cei pasionați de alergare, sporturi de anduranță și sport în general. Printre idei: guvernatorul central (termen atribuit sud-africanului Noakes) / provine oboseala din creier, care anticipează riscul și transmite de fapt mușchilor mesajul să o lase mai moale? / durerea poate oferi satisfacție sportivilor motivați. Aceștia au toleranță la durere semnificativ peste un om obișnuit (ex. testul cu apa rece) / Nevoia de a respira este în prima fază un semnal de alertă / reflexul de scufundare al mamiferelor – ce se poate declanșa prin simpla stropire a feței cu apă rece și care induce modificări în organism / rezervele de globule roșii bogate în oxigen ale splinei / abandonul sportivilor în cadrul unor teste când temperatura corpului trecea de 40 grade Celsius. / Gatorade, prima băutură din lume pentru sportivi, dezvoltată de Robert Cade pentru echipa de fotbal american Gator, 1965-1966 / Prea multă apă băută în competiții poate duce la hiponatremie – diluarea sodiului din sânge, cunoscută ca intoxicație cu apă / importanța hidratării dinaintea startului / recomandările uzuale de alimentație pentru sportivii de anduranță sunt 60%-65% carbohidrați, 15%-20% proteină și 20%-25% grăsimi / cantitatea maximă de carbs ce poate fi asimilată de corp în timpul efortului este aprx. 60 grame (circa 250 calorii). Folosind amestecuri de glucoză și fructoză precum în băuturile pentru sportivi, se poate ajunge la 90 grame pe oră / flexibilitate metabolica – alternarea carbohidraților cu grăsimile. / recordurile de viteză la oameni s-au îmbunătățit constant, la cursele de cai aproape deloc. Are creierul un rol? / Michael Joyner de la Clinica Mayo, citat ca cea mai bună rețetă de antrenament, în stil haiku: Cât mai multe mile alergate, Unele în ritm mai alert, Odihnă când și când. / Rolul foarte important al monologului motivațional. Traducerea e bună per ansamblu, curge bine textul, păcat însă că în mai multe locuri se vorbește de motocicliști când este clar că autorul se referă la persoane care merg pe bicicletă (capcana cuvântului biker, interpretat greșit de cineva care nu a simțit bine ideea. Motocicliștii de pe bmx? 🙂 ). ****
Istanbul John Freely 1996. Incursiune amplă în istoria fascinantă a Istanbulului. De la orașul stat grec, la capitală a Imperiului Roman, a celui Otoman și la republică. Autorul intră în multe detalii istorice. Mențiunea de pe copertă (cea mai potrivită carte de luat cu tine când pleci să explorezi cel mai fascinant oraș al lumii) mi se pare…nepotrivită. Cartea este mult mai complexa decât un ghid de călătorie iar lectura sa nu este tocmai facilă. Ar trebui citită înainte… În orice caz, la final, mi-a lăsat o impresie plăcută. Fiind numeroase lucruri noi, notez mai jos câteva dintre ele, din ceea ce mi-am subliniat pe parcursul lecturii:
denumirea strâmtorii Bosfor, provenind de la Io, de care era îndrăgostit Zeus. Acesta a transformat-o în vacă, pentru a o ascunde de geloasa sa soție, Hera. Aceasta însă s-a prins și a trimis un tăun după Io, care a înotat până pe celălalt mal, de unde denumirea Bosfor (adică, ,,vadul vacii”) / Constantin și-a stabilit reședința în fostul Bizanț și în anul 330 a stabilit aici capitala Imperiului Roman (la acel moment se numea Nova Roma). Este prima capitală creștină a lumii. Va fi îngropat la Biserica Sfinților Apostoli, în 337. Din timpul său au mai rămas Coloana și rămășite din Hipodrom. / În 379 a fost proclamat co-împărat, peste provinciile estice ale imperiului, Teodosiu – cunoscut drept Teodosiu cel Mare, care a construit portul, Obeliscul sau Poarta de Aur. Zidurile teodosiene au fost construite de Teodosiu al 2-lea, câțiva ani mai târziu. / Epoca lui Iustinian – ctitor al 40 biserici, printre care și Sfânta Sofia / criza iconoclastă / zona Galatei aparținea genovezilor (turnul Galata 1348) / numele de otomani vine de la susținătorii lui Osman, căpetenia turcă cu care se luptau bizantinii la începutul secolului XIV./ Bursa a fost prima capitală a turcilor. A urmat Edirne (fostul Adrianopole). Din 1453, după cucerirea Constantinopole de către Mehmet al II-lea, Cuceritorul (Fatih), capitala se mută aici și se numește Istanbul. După cucerire, au fost chemate populațiile fugare înapoi și s-au stabilit millet-uri, un fel de comunități după religie, cu propriul lider religios (ex. millet grecesc, condus de patriarh ortodox, millet armean condus de patriarh gregorian, millet evreiesc condus de rabin. De asemenea, genovezilor le-a dat dreptul să păstreze religia romano-catolică în Galata). Mehmet al II-lea a construit între altele palatul Topkapî și complexul Eyup, considerat de turci al 3-lea loc sfânt in lume, după Mecca și Ierusalim / Soliman Magnificul și favorita sa Haseki Hurrem (sau Roxelana, rusoaica), programul de reformă juridică – ,,Legiuitorul” / construcțiile lui Mimar Sinan / procesiunile breslelor (sec XVII) / primul Orient Express 1888. Perioada reformelor – drumuri, poduri, iluminat, apă și canalizare, tramvai (1869) / Mustafa Kemal, viitorul Ataturk – proclamă republica turcă la 29 octombrie 1923, după 470 ani cu dinastia Osman.
****
Acolo unde cântă racii Delia Owens 2018. O carte „polițistă” având ca fundal o poveste de dragoste ce transmite un vizual foarte puternic (personal, mie mi-a amintit de Cărțile Junglei și de Mowgli). Profilul autoarei, licențiată în zoologie și cu doctorat în etologie, cu cărți de specialitate publicate despre natura din Africa, transpare în majoritatea pasajelor în care personajele conectează cu „Balta”, cu flora și fauna frumos descrise din microclimatul conservat în care se desfășoară acțiunea. Kya, Tate, Chase sau Săltărețu sunt personaje puternice, pe care le „vezi” aievea, pe măsură ce acțiunea, incitantă, se dezvăluie pas cu pas. Nu în ultimul rând, mi-a plăcut foarte mult traducerea (realizată de Bogdan Perdivară). *****
Arta japoneză de a trăi Jo Peters 2019. O carte care se parcurge ușor și care trece cititorul prin multiple particularități și elemente specifice culturii japoneze. Câteva cuvinte despre Ikigai (sensul vieții), wabi sabi (frumosul imperfecțiunii), mono no aware (patosul lucrurilor trecătoare), kintsugi (repararea în aur a ceramicii sparte), shinrin-yoku (îmbăierea în energia pădurii), omotenashi (ospitalitatea autentică), mottainai (aprecierea valorii lucrurilor cotidiene), chanoyu (ceremonia ceaiului), mâncarea japoneză, onsen, ganbatte (noroc, dă ce ai mai bun), ikebana, bonsai, origami și kirigami. ***
Regândirea infidelității Esther Perel 2017. O discuție deschisă, obiectivă și argumentată, pe tema infidelității. Cartea merită citită cu flexibilitate și perspectivele expuse de autoare evaluate, pe cât posibil, detașat de modelele culturale cu care am crescut. Interesantă menționarea rolului dragostei în stabilitatea / succesul căsniciilor și modul cum a evoluat de-a lungul istoriei rolul iubirii în întemeierea unei familii. ***
Când corpul spune nu Gabor Mate 2003. Mate este un doctor canadian specializat în îngrijirea paleativă. Prin natura profesiei, a fost expus la numeroase situații critice, a lucrat cu bolnavi aflați în faze terminale, cu diferite afecțiuni incurabile. A observat, de-a lungul timpului, o legătură între tipologiile persoanelor cu care a interacționat și bolile de care aceștia sufereau, o legătură între istoricul fiecărui individ și starea sa de sănătate. Pe parcursul lucrării, autorul insistă asupra efectului nociv al stresului asupra sănătății, încadrându-se, după cum afirmă chiar el, într-un „model biopsihosocial de medicină”. Sunt incluse în text diverse rezultate ale unor cercetări care susțin perspectivele autorului, ceea ce reflectă un proces de documentare amplu pentru scrierea lucrării. Mă pliez, ca mod de a privi lucrurile, pe această abordare holistică, pe armonia trup-spirit, deci sunt, per ansamblu, în acord cu punctele de vedere ale autorului. Pe de altă parte, din perspectivă metodologică, aș fi apreciat mai mult dacă autorul ar fi fost parte dintr-o cercetare cantitativă care să abordeze unul dintre subiectele expuse, ceea ce ar fi crescut robustețea expunerii. Din partea autorului vin doar exemple punctuale, povestiri care pot fi interesante în context, dar sunt în același timp periculoase din punct de vedere interpretativ și apropie mai degrabă lucrarea de varianta „jurnalistică” a lui Malcolm Gladwell și mai puțin de un tratat științific. ***
Tour de Force Mark Cavendish 2021. Povestea revenirii lui Mark Cavendish din Turul Franței în 2021, după mai mulți ani în care nu mai câștigase nicio cursă. Printr-un context favorabil a revenit în Tur cu echipa Deceuninck-Quick-Step și a reușit să câștige tricoul verde al sprinterilor. De asemenea, a câștigat 4 etape, egalând recordul lui Eddy Merckx de 31 etape câștigate în Le Tour. ***
Practica Zen Taizan Maezumi 2002. Idei legate de practica Zen detaliate prin prisma învățăturilor maestrului Dogen Zenji (care a trăit la începutul secolului XIII, membru al familiei Minamoto și întemeietorul școlii Soto). Cartea are la bază autori niponi dar este produsă în Statele Unite, ceea ce am senzația că transpare pe parcursul lecturii. Se insistă pe Zazen, practica statică a Zen. O consider interesantă dar nu mi s-a părut revelatoare, încă simt nevoia de a mai citi pe marginea acestui subiect și scrieri ale altor autori. **
Rămășițele zilei Kazuo Ishiguro Kazuo Ishiguro, 1988. Autorul britanic de origine niponă realizează o suprapunere între descrierea câtorva evenimente marcante ale perioadei interbelice (aspecte politice și diplomatice, legate de relațiile din clasa conducătoare britanică și interacțiunile cu Germania și Franța) și lumea văzută prin ochii unui majordom. Surprinde atât prin specificul interacțiunilor sociale atât de ancorate în tradițiile englezilor (cu un fin simț de observare, pe alocuri uitam că textul aparține, totuși, unui japonez…) cât și prin setul de valori umane pe care îl expune si, îndrăznesc să spun, îl supune unei dezbateri individuale pentru cititor. Nu știu în ce măsură sunt influențat de originile autorului, dar am regăsit în caracterizarea personajului principal un set de atribute pe care le asociez samurailor, precum devotamentul pentru senior, modul discret dar determinat de asumare a responsabilităților și ducere la bun sfârșit a sarcinilor, prioritizarea îndatoririlor (uneori chiar înaintea vieții și a morții), comunicarea minimalistă și traiul în regim cazon. Ishiguro este al treilea scriitor de origine niponă care a luat premiul Nobel pentru literatură (2017, după Yasunari Kawabata în 1968 și Kenzaburo Oe în 1994). ***
Pușca de vânătoare Yasushi Inoue 1949. O poveste care se citește rapid dar care impresionează prin idee și modul în care este expusă o poveste de viață, prin trei scrisori. ****
Outlive Peter Attia 2023. În prima sa carte scrisă și publicată după mai multe tentative și reveniri, Peter Attia abordează tema longevității „de calitate”. Pe alocuri intră în unele detalii mai tehnice însă, per ansamblu, este o lucrare adresată publicului larg. Attia încadrează perspectivele sale în cadrul mai larg al medicinei 3.0, în care accentul este pus mai mult pe prevenție decât pe vindecare. În plus, se insistă pe implicarea individului, caracterul activ pe care fiecare om îl are în optimizarea calității vieții. Pe scurt, autorul subliniază câteva direcții pe care omul zilelor noastre trebuie să le aibă în vedere pentru a crește șansele ca bătrânețea sa să fie una activă, cu cât mai puține boli și cu mai multe grade de libertate. Sunt analizate cele patru cauze principale de deces (bolile cardiovasculare, cancer, bolile neuro-degenerative – Alzheimer – și diabetul tip2). Ariile de focus pentru fiecare dintre noi pot fi sumarizate în:
1) exercițiul fizic (considerat cel mai puternic instrument pe care îl avem la îndemână pentru lupta împotriva bolilor și prelungirea vieții active),
2) nutriție (insistă pe hiper-personalizare, mai puțin pe diete generice. Chiar și Intermittent fasting-ul este pus între paranteze, după ce ani buni Attia a fost un intens promotor, la acest moment vede diverse limitări și este mai puțin convins de faptul că este benefic în orice context),
3) sănătatea emoțională (interesant că autorul a trecut prin multiple provocări în acest plan, iar unul dintre terapeuții săi este Esther Perel, celebră pentru câteva cărți interesante legate de intimitate / sexualitate),
4) somn. Interesantă ideea cu decatlonul centenarilor (ce trebuie să facem acum, pentru a ne pregăti pentru degradarea inevitabilă prin care va trece corpul nostru – de exemplu, legat de VO2max sau de masa musculară).
Din tot spectrul de teme tratate, menite să minimizeze riscurile de boli și prelungirea vieții de calitate, personal consider că ar trebui tratate puțin mai pe larg câteva teme (măcar să fie dezbătute, chiar dacă datele nu ar susține dezvoltarea mai multor idei):
a) vitaminele. se insistă pe proteine, pe masa musculară, din rațiuni ușor de identificat în carte. Aș simți însă nevoia mai multor opinii legate de vitamine, de consumul de fructe și legume, care, la nivel de ipoteză cel puțin, ar trebui să contribuie la starea de sănătate.
b) Interacțiunile sociale, sensul comunitar, ca parte din echilibrul emoțional. Analizele făcute pe comunitățile celebre pentru longevitate (Ikaria/Grecia, Ogimi/Japonia) au pus în lumină acest potențial factor favorizant. Posibil ca cele 2 puncte menționate anterior să fie ceva mai ascunse pentru un autor din USA/Canada.
*****
The Tale of Genji Murasaki Shikibu Scris în Japonia secolului XI, Povestea lui Genji este considerat primul roman scris vreodată. Murasaki Shikibu, autoarea sa, a creat un cadru de ficțiune dezvoltat în jurul unor legături romantice în rândul nobilimii nipone din ultima jumătate a perioadei Heian. Romanul este amplu, cu numeroase personaje și o complicată încrengătură de relații. Pentru cititor, poate deveni dificilă reținerea personajelor, personal am apelat la niște scheme găsite online, pentru a avea o imagine mai clară. Relația centrală este între Genji și Murasaki, dar aceasta acoperă doar o mică parte din roman. M-a surprins, din punct de vedere al scrierii, bogăția descrierilor, detalierea naturii umane și a relațiilor sociale. Din punct de vedere al aspectelor descrise, m-a surprins natura preocupărilor din Japonia secolului XI, atenția pentru frumos, pentru poezie, muzică (instrumentul cel mai des menționat este koto), pentru caligrafie și caracteristicile hârtiei pe care își scriau mesajele, vestimentație, parfum. În cadrul unei manifestări se menționează că bărbații jucau fotbal! De asemenea, surprinde modul în care nobilii puteau „răpi” anumite fete pe care le plăceau, încă din fragedă copilărie…Eu am citit romanul în traducerea lui Edward Seidensticker (1976). Limbajul este frumos și relativ ușor de înțeles. Cu toate acestea, în recomandările cititorilor, se optează actualmente pentru traduceri mai recente, care posibil clarifică ceva mai mult porsonajele ascunse sub pronume (deci o mai bună adaptare din japoneză, unde se merge mult pe subînțelegerea personajelor). Un exemplu de traducere recomandată este cea a lui Dennis Washburn (2015). Nu știu cum e, dar cred că merită încercată. În orice caz, citirea romanului mi-a luat câteva luni bune. Zic însă că a meritat! Un alt aspect pe care țin să-l menționez: cartea este tipărită de GGP Media GmbH din Germania, in colecția Everyman’s Library. Calitatea este impecabilă! ***
Range David Epstein 2019. Cartea lui Epstein insistă pe utilitatea, beneficiile expunerii la mai multe tipuri de experiențe și acumularea unui spectru larg de deprinderi, competențe. Cartea este într-o oarecare măsură o replică dată adepților teoriilor celor 10000 ore, Syed fiind menționat în clar în acest sens. Modelului Tiger Wood Epsetin îi opune modelul Roger Federer. Autorul documentează foarte bine punctele sale de vedere, făcând apel la numeroase studii și cazuri ilustrative. În continuare consider că se dezbate mai mult pe cazuri (aka story-telling), în linie cu Gladwell. Robustețea științifică este discutabilă, în ambele tabere. Poate că niciuna dintre tabere nu poate, de fapt, dovedi adevărul? Poate viața este mult mai complexă și este ceva mai dificil de modelat succesul? Idei interesante: Biografia Van Gogh / Povestea Nintendo (Yokoi) / forecasters (analogie cu situații similare, nu doar bazat pe modele și calcule) / dropping tools (pompierii) / Dan Gilbert – end of history illusion. ****
Persoana întâi singular Haruki Murakami 2020. Culegere de texte scrise la persoana întâi de Murakami, care dau o tentă autobiografică. Evident, nicăieri acest aspect nu este clar, povestirile fiind învăluite în mister și pe alocuri magie, în nota definitorie a scriitorului nipon. ***
Upanișadele Scrise întru 900-600 îen, Upanișadele sunt considerate primele scrieri filozofice ale omenirii. Fac parte din cele 4 Vede (Rig Veda, Yajur Veda, Sâm Veda și Atharva Veda). Upanișadele sunt părți finale ale Vedelor. În total, cartea cuprinde 13 Upanișade. Textul m-a surprins deseori prin profunzimea temelor abordate, mai ales ținând cont de perioada când au fost create. Alte aspecte interesante: rolul mâncării (”…from food these beings are produced; by food, when born, they live; and into food they enter at their death” – Taittiriya Upanishad) / importanța particulei OM (sau aum (”a” de la waking state, ”u” de la dream state și ”m” de la deep sleep / câteva idei despre yoga și ce este de fapt, rădăcinile profunde pe care le are în filozifia hindusă (în Maitrayiani Upanișad) / ”The World is led/produced by consciousness [the Self]. Consciousness is its cause.” (Aitareya Upanishad). Deși per ansamblu textul are multe părți mai dificil de citit sau la care e greu de rezonat, sunt foarte multe puncte de vedere interesante, care te pot pune pe gânduri… ***
Dolari și rațiune Dan Ariely, Jeff Kreisler 2017. O carte plasata la interferența dintre o lucrare științifică și un manual Help-Yourself. Utilizând un limbaj accesibil, presărat de glume, autorii trec în revistă anumite limitări sau posibile erori de raționament atunci când avem de-a face cu gestionarea banilor. De subliniat ca autorii nu adoptă o poziție de autoritate, ci pun în lumină anumite situații în care, foarte probabil, nu luăm deciziile cele mai potrivite. Sunt oferite multe exemple iar la final sunt expuse câteva posibile căi de a ne optimiza modul cum interacționăm cu banii. Din perspectiva mea, cartea câștigă prin faptul că Ariely vine în poveste cu un puternic background de cercetare. Deci nu sunt expuse doar idei preluate din diverse surse și compilate într-o listă de observații și sfaturi, vorbim de o tema pe care autorii au analizat-o în mod sistematic și robust. ****
Cele trei fiice ale Evei Elif Shafak 2016. O nouă poveste captivantă a lui Shafak. În centrul atenției este o tânără turcoaică, plecată la studii în UK. Aici intră într-un hățiș de relații cu alte fete cu perspective diferite asupra vieții și cu un profesor cu metode atipice. Personajul principal, Peri, este frecvent în situația de a găsi un echilibru între diferite puncte de vedere, tradițional versus nou, islam versus non-islam. Ca de obicei, Shafak nu vine cu soluții, pune însă cititorul în poziția de a gândi pe marginea multor cutume și convingeri personale. ****
Maestrul Christopher Clarey 2021. Lucrare bine documentata – pe alocuri, poate, prea multe detalii, chiar dacă nu se referă direct la Federer. Câteva lucruri interesante: relația deosebită, bazată pe respect reciproc, cu Nadal / Investiția lui Roger în Team8 (alături de Godsick), brandul de pantofi sport On, Laver Cup. Spre final de carieră a schimbat racheta de la 90inch2 la 97inch2. A schimbat Nike pentru Uniqlo. ****

 

2022

Titlu Autor Câteva cuvinte Ratingul meu (1-5)
Inimă frântă Akira Mizubayashi 2019. Un roman cald, despre muzică și legăturile pe care le creează între oameni, indiferent de religie, etnie sau regimuri politice.
Ancore: Rosamunde (Schubert), Gavota în rondo (Bach). Cremona și Mirecourt (centrele marilor lutieri).
****
Noise D.Kahneman, O.Sibony, C.R.Sunstein 2021. Încă o lucrare foarte bine documentată, cu un curs logic bine structurat, în spiritul lui Kahneman. Este tratată problematica Zgomotului, în procesele decizionale. Domeniile de aplicabilitate sunt diverse, de la mediul de business la domeniul medical, juridic, educațional sau administrativ. Cred că are potențial de implementare pe scară mai largă în viața de zi cu zi, dacă ideile vor fi împinse de firmele de consultanță.
Sublinieri: diferența între Bias și Noise (cele două sunt independente și se cumulează în creșterea erorilor în procesele decizionale) / cel mai frecvent, zgomotul are o contribuție mai mare la generarea erorilor în decizii (fapt dovedit statistic) / Zgomotul total se împarte în Level și Pattern / O componentă importantă din Pattern Noise este Occasional Noise (fluctuațiile deciziilor în funcție de contextul decidentului) / decision hygiene (analogie cu spălatul pe mâini) – tehnici recomandate: secvențialitatea prezentării informațiilor, structurarea deciziilor în evaluări independente, utilizarea unui sistem unic de referință ancorat într-o perspectivă obiectivă, agregarea opiniilor individuale pentru medierea deciziei.
Alte lucruri interesante: latent prints vs exemplar prints, în interpretarea amprentelor, problemele generate de feedback 360 și sistemele de evaluare în cadrul companiilor, exemplul cu doctorul cardiolog și hipertensiunea indusă în cabinet (white coat syndrome), utilizarea Big Five Model ca model dominant de interpretare a personalității, scalele (în procesul de matching) care se recomandă să nu depășească 7 nivele.
****
Gruia. Mister handbal Horia Alexandrescu 2009. O odă a handbalului românesc de elită mondială, de care unele generații mai vârstice (din păcate, tot mai rarefiate), încă își mai amintesc cu plăcere și mândrie. O lucrare care ar merita citită și de cei mai tineri, ca exemplu privind performanța. Gruia, personajul central, poate nici nu este foarte cunoscut în România la acest moment, din păcate. Pentru cine nu știe, Gruia a fost desemnat cel mai mare handbalist al lumii din toate timpurile la un vot al antrenorilor lumii, în 1992. Și când Federația Internațională de Handbal a sărbătorit 50 ani de la înființare și 100 de existență a handbalului, pe coperta lucrării aniversare sunt pozele lui Gruia și Birtalan, doi dintre românii cu care naționala noastră a reușit, în anii de glorie 1960-1970, să câștige 4 titluri mondiale!! O carte încărcată de nostalgie, emoție pe care cred că o poate resimți chiar și un cititor care nu a avut neapărat legătură cu handbalul. Este, dincolo de orice, o poveste de viață, despre motivație, perseverență, reușită, eșec și iar reușită! ***
Introducere în NLP J O’Connor, J.Seymour 2019. Mă întreb dacă printul mai anost sau pur și simplu conținutul ei reprezintă cauza principală pentru care nu am conectat cu această carte. Indiferent de cauză, din perspectiva mea, nu prea merită. Chiar dacă o să supăr, mi se pare multă apă de ploaie. Cred că ideile dezvoltate în 400 pagini puteau fi transmise în maxim 30-40 pagini, fără a pierde nimic din conținut… **
Lebedele de pe Fifth Avenue Melanie Benjamin 2016. O poveste a relațiilor dintre surorile Cushing și scriitorul Truman Capote. În focus este relația mai specială dezvoltată între Capote și Babe (considerată de mulți drept cea mai elegantă femeie din lume). Cartea e scrisă în specificul Melaniei Benjamin, care folosește un schelet real, factual, pe care îl condimentează cu aspecte imaginate de ea dar în spiritul personajelor și al epocii. ***
Flux în alergare M. Csikszentmihalyi, P.Latter, C.W.Duranso 2017. O lucrare bine documentată, care surprinde fenomenul alergării din multiple planuri. O apreciez ca o lectură atractivă atât pentru cei care practică acest sport de plăcere, cât și pentru sportivii competitivi. Cu siguranță, lucrarea este scrisă mai degrabă de Latter și Duranso, dar există și un input al lui Csikszentmihalyi (dincolo de faptul că se vorbește de starea de flux, deci fundamentul îi aparține de facto). Sunt câteva lipsuri, din punctul meu de vedere, pe care le vad mici lacune în demersul de argumentare. Sunt date exemple cu oameni care au avut diverse performanțe, atingând starea de flux. Desigur, emoționante, când le citești (caz după caz, putem decodifica un pattern). Să nu uităm însă de vastitatea altor situații, în zecile, sutele de mii de concursuri de alergare din istorie: oameni care au avut victorii remarcabile, fără a intra în flux, sau sportivi care au intrat în flux, dar nu au câștigat nimic. Cred că ar trebui mai clar subliniat că nu s-a dovedit, din câte stiu și înțeleg, o legatură directă, cauzală, între starea de flux și anumiți indicatori de performanță. Sublinieri: fluxul ca stare autotelica (experiența însăși este recompensa), rezultate deosebite ale sportivilor atinse când focusul este asupra procesului, nu a rezultatului (studiu Jackson & Roberts 1992), teoria hipofrontalității tranzitorii, pe scurt THT (Arne Dietrich) – pe măsură de solicitările cresc, creierul reduce funcțiile non-vitale (nu e nicio noutate, dar sună bine atribuirea acestei „descoperiri” unui om de știință 🙂 ), ceea ce în alergare începe să se întâmple cam după 30 minute, rolul rutinei și al controlului aspectelor controlabile, Eudaimonia – experiențe memorabile versus acumulare bunuri, călugării maratoniști de pe muntele Hiei (Japonia). ****
Man’s search for meaning Viktor E. Frankl 1946. Cartea are două părți. Prima descrie experiența autorului din lagărele de concentrare naziste (a petrecut 3 ani la Auschwitz). A doua parte face o scurtă expunere a Logoterapiei, considerată a 3-a școală phihoterapeutică vieneză, după Freud și Adler. Frankl insistă (în ambele părți) asupra importanței de a găsi un sens al vieții, factor motivator în orice context, inclusiv, și poate mai ales, în situații critice. Câteva idei de reținut: He who has a Why to live for, can bear almost any How (Nietzsche) / Life is not a quest for pleasure (Freud), for power (Adler) but for meaning (Frankl) / nihilismul, ca un sindrom actual, se manifestă prin depresie, agresiune, dependență – și este un rezultat al pierderii sensului, un vid existențial (people have a enough to live by, but nothing to live for; they have the means but no meaning”) ***
O zi din viața lui Ivan Denisovici Aleksandr Soljenițîn 1962. Soljenițîn a dobândit premiul Nobel pentru literatură în 1970. Se consideră că această nuvelă a avut un rol istoric în evoluția regimului comunist din Rusia. Personal, în prima parte , m-a surprins puțin simplitatea textului, care nu mi se suprapunea cu „renumele” cărții. La final mi-am dat însă seama că, în simplitatea sa, textul este extrem de puternic, de memorabil. Transmite o stare, este genul de poveste la care parcă participi alături de personaje. Nu îmi dau seama cum a fost publicată această nuvelă în URSS… ***
Dragă, unde-s banii? Adrian Asoltanie 2021. O carte despre bani și, cum spune autorul, despre viață. Asoltanie nu este vreun Buffet, vreun Branson, Jobs sau Gates. Nici măcar Kyosaki. Nu este cunoscut în lumea oamenilor „cu bani”. Pe undeva, pornește la drum cu un mic handicap, din acest punct de vedere. Totuși, consider că scrie o carte foarte „corectă”, pragmatică, de bun simț. Este adresată omului obișnuit. Expune ideile într-o manieră atractivă, prietenoasă, într-un limbaj inteligibil. Dă exemple și sfaturi practice. Mă bucur că are o audiență în creștere și că educația financiară, după cum precizează în text, începe să pătrundă și în unele școli. Câteva idei: plătește-te pe tine primul / calculează costurile pe an, eventual în timp de lucru / cumpără imobiliare iarna, pe vreme urâtă și/sau în perioade de criză / acordă atenție investițiilor în diverse tipuri de titluri / plățile anticipate la credit cu reducerea perioadei. ***
Faust Goethe Un prim fragment din Faust apare pentru prima oară publicat de Goethe in 1790. Prima parte a tragediei apare în 1808. Ediția citită – 2021. Prima parte, sub traducerea lui Ion Gorun. Deși nu sunt, la momentul acestei lecturi, un consumator de poezie, recunosc că m-am simțit captivat de Faust. Bănuiesc că, pentru un vorbitor de germană, experiența lecturii în original are alte valențe. Chiar și în traducere, tablourile și ideile care transpar din dialoguri sunt puternice, profunde. Se simte o încărcătură de simboluri, destul de greu de pătruns, dincolo de „filmul” evenimentelor. Cu siguranță, pentru a înțelege Faust, este nevoie de mult studiu… ***
Eleven rings Phil Jackson 2013. Autobiografia lui Phil Jackson, cel mai titrat antrenor din NBA, din perspectiva numărului de titluri câștigate: 11 în total, 6 cu Chicago Bulls, 5 cu LA Lakers. Un om care a lucrat cu Jordan, Pippen, Rodman, Kukoč, Shaq si Kobe, ca să menționăm doar câteva nume de legendă. Un om care redă provocările prin care a trecut și modul său de abordare, în relația cu aceste caractere extrem de puternice și diferite. O poveste despre performanța la cel mai înalt nivel și, dincolo de ea – de fapt, la baza ei – despre relațiile interumane. Mi-au rămas în minte: modul său personal de a trata pe fiecare individ, în manieră personalizată. Faptul că dădea fiecărui jucător, ca o temă, o recomandare de lectură, o carte selectată special pentru profilul respectivului. A introdus încă din anii 90 sesiuni de meditație / mindfulness cu jucătorii. Un om cu o filozofie de viață inspirată din gândirea nativilor americani, îmbogățită cu perspective orientale, o persoană deschisă la multiculturalism (numit „antrenorul Zen”). Diverse: Tribal Leadership / Phil se regăsea în drumuri lungi cu motocicleta (starea de flux, aici și acum – Rober Pirsig – Zen and the Art of Motorcycle Maintainance) / „Leadership is not about forcing your will on others. It is about mastering the art of letting go”. ***
Ter Borch Raoul Șerban 1985. Text specific autorilor români (mai alambicat, asemănător comentariilor literare din anii de școală). Parcurgerea sa devine însă captivantă, oferind perspective interesante asupra vieții și operei lui Ter Borch. Fiind o carte mai veche, calitatea imaginilor este redusă. Ter Borch 1617-1681 este unul dintre exponenții picturii olandeze din secolul de aur. Redescoperit în sec XIX. Ancore: Călăreț văzut din spate, Concertul (Violoncelista), Jurământul de pace de la Munster / influență asupra lui Degas. ***
Kiwi. Antologia de proză scurtă Marius Chivu 2022. Colecție de texte scurte, autori români și străini. Deși unele sunt interesante, fiind atât de scurte, nu creează o legătură de durată cu cititorul (cel puțin eu, am tendința să le uit cu mare rapiditate)… ***
How we learn Stanislas Dehaene 2020. Dehaene este specialist în neuroscience, profesor de psihologie cognitivă experimentală la College de France și director NeuroSpin Brain Imaging. Laureat al unui important premiu în neuroscience, the Brain Prize. Dehaene pune accent pe 4 piloni ai învățării: Atenție, Implicare activă, Feedback și Consolidare. Insistă asupra faptului că un copil vine pe lume pregătit cu un hardware performant și un soft preinstalat…Pune accent pe modificările structurale ale creierului care se produc în procesul de învățare (ex. rolul emisferei stângi când se învață citirea pe litere, spre deosebire de citirea pe simboluri/imagini). Idei: activitatea creierului legată de numere/matematică are impact asupra spațiului de stocare a fețelor, imaginilor (care se mută în diverse locații în creier) / atenția poate fi focalizată pe un singur obiect, la un anumit moment în timp / aflarea de lucruri noi activează dopamina (plăcere) / epistemic curiosity = plăcerea de a afla lucruri noi, o formă de curiozitate generică, fundamentală / învățarea nu vine din asociere, ci din puterea de anticipare (mecanism predicție-eroare) – experiment câine, lumină-sunet-mâncare / rolul somnului în consolidarea cunoștințelor. ***
Soniecika. Înmormântare veselă. Minciunile femeilor Ludmila Ulițkaia 3 cărți pline de viață, un tablou cu multe personaje și dinamism. Interesante atmosfera babiloniană din apartamentul newyorkez al lui Alik și imaginea creativității femeilor când vine vorba de… „nuanțarea” realității ***
Caravaggio Gilles Lambert Michelangelo Merisi da Caravaggio (1571-1610), născut în regiunea Bergamo. Un maestro al clar-obscurului, reprezentant de seamă al Barocului (perioada contra-reformei). Personaj controversat, jucător de cărți, acuzat de crimă, arestat (chiar și evadat din Fort San Angelo) și urmărit de forțele de ordine. Prieten cu tatăl Artemisiei Gentileschi. ***
Noi suntem români Radu Paraschivescu 2022. Colecție de articole scrise, mai recent sau mai demult. O satiră puternică, o carte care induce atât bună dispoziție, prin umorul sarcastic al autorului, cât și unele sentimente de supărare, consternare sau deziluzie, date de înfruntarea cu realitățile românești, nu întotdeauna plăcute. M-au deranjat ușor două aspecte la această lectură: reluarea unor teme în articole diferite (lăsând impresia că autorul ar fi uitat că a folosit anumite asocieri, exprimări sau imagini cu câteva pagini mai devreme) și nota hipercritică, în ultimă instanță, a întregului text. La critică după critică după critică, parcă am simțit nevoia să mă opresc puțin și să tânjesc și după anumite abordări constructive. ***
Relentless. Secrets of the sporting elite Alistair Brownlee 2021. Alistair Brownlee, dublu medaliat olimpic la triatlon (aur la Londra 2012 si Rio 2016), a lucrat timp de 4 ani la această carte, în care a încercat să pătrundă în motivațiile și sistemele de valori ale sportivilor de elită. Dată fiind statura sa, recunoașterea de care se bucură, a avut acces la un registru impresionant de nume de impact în domeniul sportului. Lucrarea surprinde perspective culese de autor în interacțiuni cu atleți de marcă. O lectură foarte plăcută și plină de aspecte demne „de subliniat”. Câteva repere: Ronnie O’Sullivan, Chris Froome, Michael Owen, Paula Redcliffe, Tony McCoy (curse cai), Beryl & Denise Burton (mama/fiica), Kilian Jornet, Stuart Lancaster (rugby), Ian Thorpe, Adam Peaty (înot), Michael Johnson. ****
Femeia cu fustă violet Natsuko Imamura 2019. Carte pentu care autoarea a primit premiul Akutagawa (2019) – despre misterioasa doamnă cu fustă violet, jobul ei la hotel, relaționare și invidie. O poveste în spiritul literaturii japoneze, cu sentimente bine plasate într-o aparență simplitate a cotidianului. **
Fructele mâniei John Steinbeck 1939. Roman relevant pentru Steinbeck, laureat al premiului Nobel pentru literatură. Acțiunea este plasată în perioada premergătoare marii crize din 1939, din SUA. În focus este o familie din Alabama, forțată să își caute un viitor în California. O perspectivă lipsită de confort despre sistemul competitiv american și raportul dintre cetățeanul de rând și sistem. ****
The Art of Rhetoric Aristotel Scrisă în sec4 îen, publicată de Harper Press în 2012, Collins Classics collection. Arta retoricii (sau Retorica, în alte traduceri) este o lucrare de referință, legată de modul cum putem folosi vorbirea pentru a influența o audiență. Surprinde prin actualitatea ei. Deși sunt multe exemple ancorate în perioada vieții lui Aristotel, structurarea ideilor și gradul lor de generalizare sunt impresionante. Comunicarea este analizată din mai multe perspective, precum modul de construcție a mesajelor / argumentării, profilul vorbitorului, profilul audienției, emoțiile generate în timpul comunicării, tonalitate, ritm. Foarte interesant câte paragrafe merită subliniate, într-o carte scrisă în urmă cu aproape 2400 ani! **
The Science of Sleep Heather Darwall Smith 2021. Autoarea este psihoteraput, specializată pe subiecte legate de somn (de asemenea, cu activitate în Oxford University și cu inițiative în Londra și Oxford). Cartea oferă o trecere în revistă a temelor de actualitate legate de somn, foarte bine structurată, concisă și cu o grafică atrăgătoare. În cea mai mare parte, este o sinteză (chiar o utilă recapitulare) a informațiilor expuse ceva mai detaliat de Matthew Walker în Despre Somn. Interesant că stângacii tind să își amintească mai bine visele. ***
Plânsul lui Nietzsche Irvin Yalom 1992. Cartea de debut ca romancier a lui Yalom, la 61 ani (fiind născut în 1931, în USA, din emigranți evrei din Rusia). Descrie o relație fictivă între dr. Breuer (unul dintre întemeietorii psihanalizei, profesor al lui Freud) și F. Nietzsche. Prin intermediul relației dintre personaje, sunt puse în lumină diverse perspective ale terapeutului. Sunt inserate de asemenea unele realități istorice (pe care autorul le clarifică în final). Pe lângă cele 3 personaje celebre, un rol aparte îl au Lou Salomé (cea pentru care Nietzsche ar fi făcut o pasiune) și Mathilde (soția lui Breuer). ***
How champions think Dr. Bob Rotella 2015. Dr. Bob Rotella este unul dintre cei mai renumiți psihologi sportivi americani, unul dintre pionierii acestui domeniu. A lucrat cu sportivi de top, în special în golf. Majoritatea exemplelor din carte se referă la golf, ceea ce îndeamnă cititorul spre o mai bună înțelegere a acestui sport. Multe sfaturi utile și aspecte „de subliniat” în text. Ancore: în sporturile motrice, nevoia de a lăsa corpul să lucreze, fără intervenția creierului în plan conștient / diferența între vis și procesul care duce la îndeplinirea visului / critica adusă sportivului atunci când câștigă, deoarece este mai receptiv / universalitatea nervilor și a stresului, rolul gestionării acestora pentru performanță / răspunsul la insucces / crearea propriei realități (selectiv, servind scopul) / working hard vs smart. ***
O poveste cam ciudată Horațiu Mălăele 2022. O poveste cam ciudată, Pașcani și Caseta. Trei scurte povestiri, ca niște haiku adaptate la specificul local. Deși se consumă în câteva minute, parol că lasă urme pe scoarță. Prin insolitul situațiilor și al personajelor, sunt adevărate energizante ale vizualului. ***
Billy Summers Stephen King 2021. Terminând On writing, în care Stephen King a deschis ușa biroului său de lucru și ne-a permis o scurtă vizită inspirațională (ce ciudat sună cuvântul ăsta în română!), am decis să citesc și eu o carte de-a sa. Am ales una recentă. Recunosc că, în primele rânduri, mi s-a părut prea simplă, prea tranzacțională, ca un buletin de știri anost. Pe măsură ce am citit mai departe, a început să mă captiveze. O poveste interesantă, cu o curgere foarte bună, pe mai multe planuri, cu o evoluție puțin previzibilă, până în final. Mi-a plăcut și presupun că voi încerca și alte titluri ****
Misterul regelui. Despre scris Stephen King 2000. În engleză, titlul original este On writing. Cred că traducerea mai potrivită era, pur și simplu, „Despre scris”, indiferent câte postere cu Stephen King avea traducătorul pe pereți. Dar, să trecem peste acest exces de admirație. Pentru cine cochetează cu scrisul, este o carte pe care o recomand cu căldură. King trece în revistă foarte multe sfaturi practice despre scris. Indiferent de genul abordat, de notele pe care le dă fiecare cititor romanelor lui King, sau preferințelor sale scriitoricești, sfaturile și împărtășirea propriei experiențe mi se par extrem de valoroase. ***
Poezii și vorbe-n vânt Horațiu Mălăele 2022. Vorbe de duh ale lui Horațiu Mălăele, condimentate cu schițe de-ale sale, într-o carte foarte frumos editată. O lectură rapidă dar care „taie” adânc, precum o lamă bine ascuțită. ***
2030. How today’s biggest trends will collide and reshape the future of everything Mauro Guillen 2020. Mauro Guillen este profesor la Wharton School (Pennsylvania) și abordează câteva tendințe globale al căror efect/impact îl plasează într-un orizont relativ apropiat, respectiv 2030. De notat că această carte a fost scrisă înainte de pandemie și de războiul început în Ucraina. Câteva aspecte punctate de Guillen: îmbătrânirea populației și rolul economic-social al seniorilor, creșterea populației și a rolului în economia mondială a Africii, creșterea rolului femeii în societate (estimare că vor deține puterea financiară în circa 10 ani), creșterea ponderii clasei de mijloc și a rolului Indiei sau Chinei în acest context, dispariția sentimentului proprietății, rolul crescut al economiei colaborative, schimbarea definirii banilor și a dinamicii acestora. ****
JMW Turner. Masterpieces of art Rosalind Ormiston 2014. O scurtă incursiune în viața și opera celebrului pictor JMW Turner (1775-1851), fiul unui bărbier și producător de peruci din Londra. Născut în zona Covent Garden, Turner și-a început manifestarea vocației în Kew, în vestul Londrei, apoi a lucrat în foarte multe regiuni din Anglia. După ce călătoriile în Europa s-au putut relua, la finalul războaielor napoleoniene, a umblat și a lucrat prin mai multe centre culturale. Pasionat de mare, furtuni, lumină, dar și de arhitectură, peisaje sau unele imagini legendare, Turner a lăsat în urmă pictura votată cea mai reprezentativă pentru UK, respectiv The Fighting Temeraire. Opera sa a fost în mare măsură donată către National Gallery din Londra (peste 300 picturi – unde puteți admira inclusiv The Fighting Temeraire). Turner a aprofundat Știința culorii de Goethe ***
How the world thinks Julian Baggini 2018. Julian Baggini – Academic Director la Royal Institute of Philosophy (Londra) – face o trecere în revistă a unor elemente specifice folosofiei din diverse zone ale globului, prin filtrul câtorva dintre marile culturi ale omenirii. Sunt menționate perspective din India, China, Japonia, Grecia (antică), Europa de Vest și Statele Unite. Puține referiri la Africa (pe alocuri fiind menționat ubuntu) și spre deloc la culturile americane precolumbiene sau la Europa de Est (zona creștinismului ortodox). Cartea oferă o imagine de ansamblu frumos structurată și captivantă asupra modului cum gândirea omenirii se aseamănă sau diferă, între diferite geografii.
Ancore:
China – importanța Armoniei, Virtute (ritual, conceptul de Li / junzi, persoanele exemplu / wu-wei, activitățile asimilate, instinctive / Yinyang / Qi, permanenta devenire a energiei).
Japonia – sinele relațional (sinele nu există decât în relație cu mediul), relevanța spațiului dintre lucruri, estetica, permanenta schimbare a lumii.
India – imposibilitatea limbajului de a captiva adevărul suprem, cosmogonia (totul se supune unor legități universale).
Popoarele musulmane – lipsa unei separări între filosofie (falsafa) și religie (kalam).
Culturile „vestice” – empirism și raționalism, pragmatismul american.
****


 

2021

Titlu Autor Câteva cuvinte Ratingul meu (1-5)
Umanii Matt Haig 2013. Scrisă după o perioadă dificilă în viața autorului, cartea Umanii este poziționată de acesta ca parte importantă din tratamentul său de revenire din depresie. Scrisul și cititul, spune Haig, l-au readus pe linia de plutire. Narațiunea este captivantă. Deși poate părea exagerată în multe privințe, ceea ce contează este mai puțin fezabilitatea acțiunii din punct de vedere fizic, cât dezbaterea la nivel de idei. Cum am fi văzuți noi, Pământenii, din afară? Ce ne definește, ce ne face speciali? Deși filmul pare „de acțiune”, are puterea să te arunce într-o bulă de reflecție. ****
Ikigai H.Garcia, F.Miralles 2016. O scurtă introducere în modul de viață specific japonez, definit prin termenul de ikigai, respectiv o căutare a sensului vieții. Autorii pun accent pe viața îndelungată a niponilor (satul Ogami fiind record în acest sens), pe faptul că bâtrânii din Țara Soarelui Răsare nu ajung doar la vârste înaintate, dar sunt activi și utili social. Sunt puse în lumină câteva elemente ce pot contribui la această longevitate pozitivă, printre care dieta, activitatea fizică, traiul alături de familie și prieteni, implicarea în proiecte comune. Ancore: logotherapy (Viktor Frankl) – metodă terapeutică prin care oamenii sunt ajutați să găsească un sens al vieții ***
Demigods, Aliens & Ordinary People Paul Renaud 2021. O suprapunere interesantă între viața de sportiv (de performanță) și business/viață, prin ochii unui specialist in coaching. Având profil de coach, Paul Renaud reușește să structureze foarte bine informațiile pe care dorește să le transmită, direcționând cartea spre o formă de help yourself book, din care cititorul poate extrage diverse idei utile în dezvoltarea personală. ***
What sport tells us about life Ed Smith 2008. Gânduri despre viața de sportiv, din perspectiva unui fost sportiv de performanță (Ed Smith e fost jucător de cricket și continuă să fie implicat în acest sport). Diverse idei interesante. Personal îmi pare că lipsește un fir roșu, nu mi-a fost clar o curgere a ideilor de la A la B. Merită însă parcursă, nu doar de iubitorii sportului. Dat fiind istoricul autorului, sunt destul de multe exemplificări din cricket, ceea ce este relativ mai greu de înțeles pentru cei care nu cunosc acest sport. ***
Poliția memoriei Yoko Ogawa 1994. Distopie, pusă de revista Time în același coș cu 1984, Fahrenheit 451 sau Un veac de singurătate. Cuvântul, memoria și povestea în raport cu lumea materială. Deși nu pot spune că m-a captivat, sunt sigur ca este memorabilă prin insolitul ideii. **
Vremuri grele Mario Vargas Llosa 2019. Dictaturi, atentate, comploturi. Un film al istoriei recente din Guatemala, de pe la finele secolului XIX până spre a doua jumătate a secolului XX. Deși epicentrul povestirii este în Guatemala, acțiunea transcende granițele, implicând actori din mai multe zone ale Americii Centrale (Honduras, Salvador, Haiti, Mexic sau Republica Dominicană). Evident, nu pot lipsi din peisaj Statele Unite, sau chiar Rusia ori Cuba, mai mult ca elemente de fundal. Mi-a fost puțin greu să mă familiarizez cu numeroasele personaje ce se succed în carte, nefiind un bun cunoscător al evenimentelor descrise. Pe măsura lecturii, se sedimentează unele informații și lucrurile devin mai clare. Captivant! ***
Gena sportivă David Epstein 2013. Lucrare foarte bine documentată tratând un subiect fierbinte în cercurile științifice, dar și în lumea sportului: talent sau muncă? Epstein, jurnalist (fost colaborator Sports Illustrated) a interacționat cu mulți sportivi de top și cercetători pentru elaborarea cărții. Deși recunoaște importanța pregătirii, ca factor extensiv în această ecuație, subliniază prin date și exemple concrete rolul major pe care îl joacă genetica (darul, talentul) în atingerea performanțelor în diferite sporturi. Se situează pe o pozitie antagonistă cu Gladwell sau Syed, fiind mai degrabă în tabară cu biologului evoluționist Hooper. Între ideile care merită memorate: povestea săritorilor în înălțime Stefan Holm (Suedia) și Donald Thomas (Bahamas) / sindromul De La Chapelle – cromozomi XY la femei (cazul Martinez-Patino) / Superbaby – mutația genei GDF8 prin care se dă comanda de oprire a creșterii musculaturii / rolul gambelor și tipul nilotic / raportul între înălțime și deschiderea brațelor – 1.06 în NBA / regula lui Allen – picioare mai lungi la animalele din zonele calde / Anthropometrica – Norton & Olds / variabilitatea genetică din Africa / Yannis Pitsiladis / Campionatele de atletism ale liceelor din Jamaica – Champs / KenSAP – selecția din Kenya pentru burse US, cu proba de 1500 / ugali – păsatul din mălai consumat de kenyeni – kipsigi, din triburile kalenjini, la vest de Rift Valley / Ipoteza furtului de vaci la kenyeni / Rolul practicării mai multor sporturi până la 14-15 ani (studiu suedez pe elite în tenis). ****
O dimineață de iubire pură Yukio Mishima 1946. Colecție de scurte povestiri, în spiritul frumoasei simplități nipone. Conține Poveste pe un promontoriu, Haruko, Circul, Fluturele, Leoaica, O călătorie plictisitoare și O dimineață de iubire pură. **
12 reguli de viață Jordan Peterson 2018. Probabil cea mai complexă carte ce ar putea fi încadrată în zona de Help Yourself Books. Peterson, de formațiune psiholog, creionează un set de principii care, conform opiniei sale, ar trebui să ne ghideze viața. Textul este foarte bogat în perspective culturale, fiind mult mai mult decât o simplă listă de recomandări. Este genul de autor pe care îl cauți pe YouTube și petreci destul de mult timp relaționând cu el și pe această cale. Aș spune că acesta este un plus din punct de vedere intelectual, dar diluează într-o oarecare măsură mesajul. Deși bine intenționat și foarte bine documentat, mi-a lăsat impresia unui prea mare rol alocat religiei (în special creștine) în prima parte a cărții. Autorul este categoric o personalitate remarcabilă a zilelor noastre, care merită să fie citit sau ascultat. ***
Pamânt nou Eckhart Tolle 2005. Lucrarea este în linie cu ideile exprimate de Tolle în Puterea prezentului. Interesante perspectivele asupra ancorării în prezent, cadru de trezire a Conștiinței (a Ființării, în termenii autorului). Pe alocuri îmi trezește spiritul critic (gen, de unde știe asta? ce dovezi există? dacă este doar o speculație?) însă tocmai această gândire, raționalizare, pare a fi vălul care acoperă cunoșterea la un nivel mai înalt, conectarea cu Esența. Cred că este o carte care merită citită și ideile lăsate la ”dospit”. Personal, mi-a amintit de unele perspective întâlnite la Constantin Dulcan. Pe undeva, simt că este un trunchi de Adevăr în aceste abordări, care au apărut și continuă să apară în diverse epoci și pe diverse meridiane, într-o manieră frapant de asemănătoare. Probabil trebuie să ies ceva mai mult din registrul rațional, pozitivist, pentru a absorbi mai deplin această stare. Sunt destul de sigur că mă voi întoarce pe subiect… ***
Melancolia Mircea Cărtărescu 2019. O carte cu vizibila amprentă Cărtărescu. Deși a precizat într-un interviu că este scrisă în alt registru față de Solenoid, din perspectiva mea, regăsesc foarte multe elemente comune. Din acest unghi, aș spune chiar că am trecut printr-un sentiment de oarecare dezamăgire citind-o (repet, venind după Solenoid, poate ar fi fost alta reacția dacă nu aș fi fost absorbit în imagistica și fantasticul Solenoidului…). Să fiu mai clar: tramvaiul (da, foarte foarte multe tramvaie, am înțeles că este un monstru, în zi, în noapte, zgomotos, impresionant, înfricoșător sau prieten, dar aș zice că e totuși suficient); clădiri reci, descrise la limita fantasticului și a imaginarului neeuclidan; singurătatea, angoasele, fobiile, poate pe undeva chiar o ușoară antropofobie 😉 tot felul de gâze și insecte descrise în detaliu, ca parte din tabloul uman și, nu în ultimul rând…folosirea parcă în ciuda cititorului a celor mai ciudate și rare cuvinte pe care le putem găsi în limba română. Un ermetism care nu știu în ce măsură este provocator intelectual sau o formă de perpetuare a unei dorințe de izolare cascadată și remodelată din copilărie. Am simțit nevoia să citesc câteva recenzii pentru a înțelege mai bine sensul celor trei povestiri, care tratează trei traume apreciate de autor ca fiind fundamentale: ”trauma despărţirii de mamă, trauma gemelităţii şi a relaţiilor dintre fraţi şi trauma descoperirii sexului în adolescenţă.” Una peste alta, o carte care mi s-a părut mai greu de citit și descifrat. ***
Musai List Octavian Pantiș 2015. Cu o bogata experiență în Time management, Tavi Pantiș așază cu simplitate și claritate câteva idei legate de modul cum ar trebui să ne organizăm, cum să tindem către acel echilibru între lucrurile care trebuie făcute și cele care ne fac plăcere. Deși pot părea multora lucruri cunoscute, ”bifate”, cred că merită o revizuire a unor idei. În ce măsură aceste aspecte sunt cunoscute și în ce măsură sunt aplicate? Pe aici pe undeva ar putea fi cheia de interpretare… ***
Un gentleman la Moscova Amor Towles 2016. Amor Towles, născut în 1964, a studiat literatura engleză la Stanford. Primul său roman l-a publicat în 2011 (deci pe la 47 ani). Un gentleman la Moscova este povestea contelui Alexandr Ilici Rostov și a …reședinței sale din hotel Metropol. Cartea surprinde pasaje din viața moscovită a primilor ani de la sosirea comunismului, antagonismele între vechea burghezie și noile valori ale puterii bolșevice. O carte care, deși aparent statică, nu îți dă ocazia să te plictisești. ****
Mindfulness – Calea conștientă spre compasiunea de sine Christopher Germer 2009. Autorul are competența să dezvolte subiectul, fiind doctor în științe și psihoterapeut. Cu toate acestea, personal, nu am rezonat. Posibil să nu fi fost eu pe aceeași frecvență, la momentul citirii, sau să fi avut alte așteptări. Poate trebuie să fiu întâi ”inițiat” prin alt tip de interacțiune pe această temă. **
Hagakure – Cartea samurailor Yamamoto Tsunetomo 1710-1716. Culegere de texte atribuite lui Yamamoto Tsunetomo, preot budist, în urma discuțiilor cu samuraiul Tsuramoto. Acesta din urma le-a integrat în cartea Hagakure, in 1716. Între comentariile lui Yamamoto se află câteva perspective care surprind prin actualitate sau prin subtilitatea cu care erau ilustrate diverse trăsături omenești sau moduri de abordare a relațiilor sociale. Pe de altă parte, mai ales în a doua jumătate, observațiile și învățămintele legate de modul cum se raportau japonezii la moarte sunt greu de asimilat în contextul cultural actual (cel mai probabil, deosebite chiar și în raport cu alte sisteme de valori din aceeași perioadă, a începutului de secol XVIII, din alte zone ale lumii…) **
Dark Cockpit Emil Dobrovolschi, Octavian Pantiș 2019. O paralelă captivantă și utilă între lumea aviației și contextul de viață al fiecăruia dintre noi, in plan profesional sau personal. Ni se deschide o ușă spre practicile și modul de lucru bine puse la punct în domeniul aviației comerciale, generând provocări și analogii cu situații cotidiene, în care ne aflăm frecvent. Câteva ”amintiri” din această lectură: ”100 knots! Check” / rolul primei impresii și exemplul cu pilotul nonconformist / ”Glide slope! Correcting” și jetski-ul de langă Istanbul / Accidentul din Tenerife 27 mar 1977 KLM-Panam / ”Superior pilots use their superior knowledge to avoid a situation where they have to use their superior skills” / aprox 30,000 avioane simultan în aer, 250k zboruri pe zi, 10mil oameni zboară zilnic ****
Favorita Yasushi Inoue Povestea lui Yang Guifei, Soția favorită a împăratului Xuanzong al Chinei (713-756), în timpul dinastiei Tang (capitala la Chang’an). De la începuturi până la revolta lui An Luchan. Apar versuri ale poetului Du Fu (712-770). Coperta Qian Xuan (pictor chinez din sec XIII). Este menționat atacul de noapte (710). În luptele de la final, fiecare parte avea peste 250,000 soldați… ****
Scriitor în comunism Ștefan Agopian 2013. Amintiri ale scriitorului, pornind de la perioada copilăriei, continuând cu primii pași în ale scrisului, cu primele apariții publice și confirmarea literară. Interesantă descrierea prieteniei cu Nichita Stănescu. Apar în povestiri Marin Preda, Nicolae Manolescu, D.R. Popescu, Radu Tudoran (numele real Nicolae Bogza, fratele lui Geo Bogza), Alexandru Paleologu etc. ***
Alchemy Rory Sutherland 2019. Savuroasă, presărată cu “brit-humour”. Se înscrie în curentul ”iraționalist” al behavioral economics. Repere: percepția timpului (exemplul cu bus-ul la aeroport, zboruri amânate x minute, harta Uber) / Frederick cel Mare sec XVIII – promovarea cartofilor în Prusia / refuzul lui Akio Morita (Sony) de a adăuga un buton de Record la noul lansat walkman, pentru a nu crea confuzie privind scopul produsului / motivul apei fără gust (Mark Changizi) / asimetrie informaționala (George Akerlof) / signalling în lumea animală și atracția sexuală / unbranded hooverboards / placebo – efort, raritate, cost (acuzațiile Nurofen in Australia), costul unui scenariu ales greșit (exemplu alegerea aeroportului pentru New York JFK vs EWR) / inventatorii LED – premiul Nobel pentru fizică 2014 Isamu Akasaki, Hiroshi Amano, Shuji Nakamura) / Eroarea de traducere a cuvântului mokusatsu care a dus la bombardarea atomică a Japoniei. ****
Tobit Ștefan Agopian 1983. Secolul XVIII, Oltenia, aflată sub dominație austriacă (1718-1739). Atmosfera deosebită din jurul personajelor, modul atipic de exprimare, de înșiruire a propozițiilor ***
Castelul Franz Kafka 1926. Roman neterminat. K – arpentorul care nu reușește să penetreze zidul birocratic al Castelului…Atractivă imaginea asistenților. ***
Scările Levantului Amin Maalouf 1998. O poveste de dragoste derulată la începuturile conflictelor dintre israelieni și libanezi. ****
Grădinile luminii Amin Maalouf 1991. Un roman cald, dezvoltat pe un schelet istoric. Maalouf, autor libanez stabilit în Franța, urmărește viața lui Mani, cel ce stă la baza maniheismului. Sunt descrise aspecte din viața sa, influențe asupra populației de rând dar și asupra puterii din Imperiul sasanizilor (ultim imperiu persan, acoperind vaste teritorii printre care zone din Iranul si Irakul de azi, cu capitala la Ctesifon – ruine aproape de Baghdad. La est, se întindea până la fluviul Ind, la vărsarea căruia se afla orașul Deb, având practic frontieră cu India), în secolul II e.n. Religia de bază la sasanizi era Zoroastrianismul, dar exista deschidere spre mai multe religii. Mani a avut o relație specială cu Șapur, ”regele regilor”, și cu fiul acestuia, Hormizd. Interesant că, la vremea respectivă, conform autorului, Imperiul Roman a acceptat să plătească un fel de tribut către sasanizi, pentru menținerea păcii în Armenia si pe coasta de est a Mediteranei. ***
Inteligența erotică Esther Perel 2006. Viata sexuală este pusă în discuție sub multiple fațete, cu exemple din istoricul de teraput al autoarei. Atrage prin stiul deschis, onest, în care este scrisă și prin insight-uri despre viața de cuplu. Cred că poate deschide ochii multor cititori, chestionând diverse cutume sau moduri în care putem fi obșnuiți/educați să tratăm sexul și rolul său în relații. ***
Maeștrii pierduți Linda Johnsen 2006. O trecere în revistă a componentei spirituale a vieții și operelor unor iluștri gânditori ai Greciei antice. Se insistă pe unele influențe ale culturii indiene asupra grecilor. Colonia spirituală de la Crotona, a lui Pitagora (asemănătoare conceptului de ashram). Interesante de studiat: Corpus Hermeticum (texte atribuite lui Hermes Trismegistus) sau textele descoperite la Nag Hammadi (1945). ***
Povestea unicornului care a alergat de la birou la Rio Raluca Kișescu 2021. Un jurnal stilizat și captivant, care surprinde o transformare, mai exact un set de transformări, venite, normal nu?, in jurul vârstei de 40 ani. Desfășurarea evenimentelor este precum un râu învolburat: când mai rece, când mai cald, din când în când mai iei o gură de aer pentru ca secunda următoare să fii din nou răvășit. Nu știi ce vine după urmatorul cot: ieși în ape line sau vine o cascadă? Fără să dau spoilere, se pornește de la viața de corporație, într-o poziție de top, și încep schimbările. Vorbim despre călătorii, despre redefinire de priorități, despre viața traită la maxim. Desigur, avându-și originile într-un jurnal personal, textul este condimentat cu unele picanterii , intimități care, cu siguranță, țin atenția trează. Ceea ce rămâne însă la finalul lecturii, este puterea de transformare pe care o avem în noi, dacă o dorim. O carte pozitivă, cinstită, scrisă cu franchețe și creativitate. N/A 🙂
Istorie și mit în conștiința românească Lucian Boia 2017. In fapt, lucrarea de bază e scrisă în 1997, dar a avut succes și au mai apărut ediții. Sunt expuse câteva mituri, aș zice eu, cu obiectivitate. Cred că unele perspective pot genera dezbateri și chiar pasiuni. Zic asta deoarece sunt chestionate, puse sub lupă, mai multe aspecte pe care cred că le consideram adevărate în afara oricărui dubiu, fiind învâțate în copilarie, în școală. Dubito ergo cogito…. Mi se pare util câte un duș rece din când în când, care te pune să treci prin filtre critice ceea ce știi sau crezi că este adevărat. Nu spun că toate punctele de vedere ale lui Lucian Boia sunt corecte – nu am calitatea să mă exprim pe subiecte care au nevoie de multă expertiză – dar apreciez că mi-am deschis ochii pe câteva teme ”clasice” din istoria noastră. Ex: rolul romanilor și al dacilor, unitatea țărilor române, unirea lui Mihai Viteazu, Nicolae Balcescu, etc. ****
Omul care mută norii Radu Paraschivescu 2019. 7 povestiri ***
Ucenicul arhitectului Elif Shafak 2014. O poveste frumoasă, captivantă, care acoperă o bună parte din secolul al XVI-lea în lumea fascinantă a Imperiului Otoman. Acțiunea e localizată în special în Istanbul, pe perioada sultanilor Suleiman Magnificul (1520-1566 – cunoscut și ca Soliman I, Suleiman Legiuitorul), Selim II (1566-1574) și Murad III (1574-1595). În centrul atenției se află realizările arhitecturale deosebite ale lui Mimar Sinan (ex moscheile Suleymaniye, Selimye în Edirne – fostul Adrianopole, Sehzade, Mihrimah, etc). Evenimentele istorice sunt descrise prin viața lui Jahan, cornac la serai, care avea în grijă elefantul Chota. *****
Culoarea – Pasiune și mister D.S. Kastan, S.Farthing 2018 (On Color – în original). Lucrarea a apărut prin colaborarea dintre un scriitor (D.S. Kastan) și un artist (S.Farthing), ambii cu înclinații în aria de expertiză a celuilalt. Pe parcursul a zece capitole, fiecare asociat unei culori (roșu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo, violet, negru, alb, gri), autorii ne expun la o multitudine de perspective asociate culorilor. De la aspecte intrinseci, legate de pigmenți și frecvențe, la conotații culturale și politice, la stări și emoții. Totul, evident, printr-o raportare la momente relevante din istoria picturii. Nu este o carte tehnică, despre cum se obțin sau cum se combină culorile, mai degrabă despre rolul acestora în viață și in societatea culturală.
Lucruri interesante:
– subiectivitatea culorilor si evoluția modului cum ne-am raportat în timp la culori. De exemplu, grecii se pare că nu aveau un termen pentru culoarea albastru, pe perioada lui Homer (sec IX-VIII ien, fapt identificat pentru prima oara de Gladstone).
– Porumbeii au un set in plus de celule cu conuri (posibil chiar 2) ceea ce face posibilă o sensibilitate cromatică mult peste cea a omului.
– Culoarea portocaliu a apărut abia prin secolul XVI, venind de la culoarea…portocalelor, aduse in Europa de portughezi.
– Analiza naturilor moarte cu portocale, între van Gogh si Melendez
– Opera Synecdoche a lui Byron Kim, pornită de la coloarea pieii unor oameni luați la întâmplare (1991)
– Muzica Blues, apărută la sfârșitul sec. XIX, cântă tristețea prin apelul la culoarea albastru
– perioada albastră a lui Picasso 1901-1904
– Albastrul Ultramarin (de dincolo de mare, din zona Afghanistanului) este obținut din pigment extras din piatra semiprețioasă Lapislazuli
– Albastrul Klein International a lui Yves Klein
– plantațiile de indigo, lucrate de sclavi, baza pentru vopsea – pigment chimic inventat abia în 1880, utilizată acum pe plan mondial pentru bluejeanși
– rolul impresioniștilor în folosirea violetului în pictură + ideea lui Monet ca vrea să picteze aerul dintre privitor și obiect
– 1908, Modelul T de la Ford a fost produs în 4 culori: roșu, albastru, gri și verde. Abia între 1914 -1926 a devenit negrul unica opțiune de culoare
– Vantablack, o culoare mai închisă decât negrul, cu drepturile exclusive de utilizare artistică acordate lui Anish Kapoor
– pătratele negre ale pictorului rus / ukrainean, Kazimir Malevici.
***
Frica portarului înaintea loviturii de la 11 metri Peter Handke 1970. Handke este laureat al premiului Nobel pentru literatură, în 2019. Frica portarului este primul său roman. Are un stil foarte personal de a descrie acțiunile, sacadat, detașat, fără nicio implicare, fără nicio evaluare. Mie mi-a părut totul rece, anost, lipsit de suflet. Înțeleg că asta ar fi intenția autorului. Ca să fac o paralelă cu modele de branding, aș zice că, da, stilul său are o puternică diferențiere (cel puțin cel manifestat în acest roman). Pe relevanță însă, pentru mine, personal, scorează destul de jos. Și, în ceea ce mă privește, modelul este multiplicativ, nu aditiv, deci efectul final este scăzut…Poate nu sunt acordat la frecvența acestei avangarde literare, la acest moment. Posibil să mă întorc însă la Handke, să încerc și alte lucrări. Îl simt cumva ca o atracție, ca o tentație de a explora chestii ciudate. Anda a răsfoit cartea și mi-a zis ca îi transmite o stare de Twin Peaks…Cred că este o asociere foarte potrivită. **
Prevestirea Ioana Pârvulescu 2020. Un roman care ne apare ca o poveste, spusă din gură în gură, de urmașii lui Iona. Este o descriere a vieții profetului, care a trăit undeva în secolele 9-8 î.e.n. Autoarea s-a documentat in detaliu pentru scrierea acestui roman, după cum rezultă din secțiunea finală de Mulțumiri. La bază se află Cartea lui Iona (Jonah, cuvânt care în traducere din ebraică înseamnă porumbel), din Vechiul Testament, cel trimis de Dumnezeu să anunțe sfârșitul cetății Ninive, capitala asirienilor. Memorabilă și definitorie pentru Iona este acțiunea de pe mare, evenimente care au fost de altfel surprinse de mai mulți pictori (în roman se face referire la lucrarea lui Pieter Bruegel cel Bătrân, de pe la 1600, aflată actualmente la Alte Pinakothek în Munchen). Pe undeva, cartea m-a dus cu gândul la Cele patruzeci de legi ale iubirii, de Elif Shafak. ***
Insula Aldous Huxley 1962. Ultima carte a lui Huxley, scriitor britanic provenit dintr-o familie foarte erudită. Pe parcursul vieții, autorul s-a apropiat de filozofiile orientale și a experimentat droguri psihedelice, aspecte care se regăsesc în romanul Insula. Prin această lucrare, Huxley creionează o posibilă lume utopică – insula Pala, undeva în zona oceanului Indian, sud-estul Asiei. Acțiunea e presarată cu numeroase referințe la diverși autori si curente de gândire, îmbinând perspective moderne, științifice, asupra vieții, cu cele orientale, cu tentă spirituală. ***

2020

Titlu Autor Cateva cuvinte Ratingul meu (1-5)
Puterea prezentului Eckhart Tolle 1997. Considerata o carte semnificativa pentru domeniul spiritualitatii (as adauga, pentru civilizatia occidentala a finalului de secol XX si inceput de mileniu 3). Imi este foarte greu sa o evaluez. Depinde de cheia in care este parcursa. In plan rational, daca textul este citit cu mintea, tendinta este mai degraba de a critica, de a gasi hibe. Pentru minte, citirea poate fi lejera si poate chiar puerila, pe alocuri. Daca este citita cu sufletul, sau cum vrem sa definim acea dimensiune interioara, aflata dincolo de minte (si chiar contestata de aceasta), atunci textul nu mai pare la fel de simplu. Din simplitate se nasc maretia si profunzimea. La prima vedere, memoria o poate aseza pe raftul cu carti simple, lejere. Posibil insa sa fac apel, in viitor, la anumite idei si abordari, mai mult decat pot anticipa acum. Cum eu sunt o persoana care traieste destul de mult in trecut si viitor, prin gandurile mele, posibil ca aceasta carte sa aiba o influenta personala mai aparte. Sper… ***
Artists: Their Lives and Works DK
Publishing Company
2017. Detalii despre viața și lucrările marilor pictori și sculptori ai lumii, acoperind perioada sec XIV-XX. Bine scrisa si superb ilustrata, oferă o reconfortanta evadare din cotidian. Intre artiștii români, este trecut la loc de cinste Brâncuși și mai este menționat sculptorul Paul Neagu, ca fiind un puternic influențator pentru artistul contemporan Anish Kapoor. ****
Antifragile Nicholas Taleb 2012. Cu subtitlul “Things that gain from disorder”, lucrarea analizeaza consecintele fenomenelor rare asupra lucrurilor: unele au de pierdut (fragile) iar altele au de castigat (antifragile). Cartea este profunda, Taleb isi dezvolta ideile pe multiple planuri, intre economic si filosofic, intre prezent si trecut. Personalitatea autorului transpare prin fiecare por, incarcand argumentatiile cu satira, frustrare, superioritate, nerv, eruditie. Este dificil sa parcurgi textul detasat, stilul lui Taleb polarizeaza, tensioneaza. Desi este greu de digerat in toate instantele pozitia “eu impotriva tuturor”, cred ca merita sa ne aplecam urechea asupra unor puncte de vedere, deoarece multe perspective sunt incarcate de substanta si dau de gandit. ****
Solenoid Mircea Cartarescu 2015. Romanul pe care Cartarescu il considera varful creatiei sale de pana acum, apex-ul, ca sa folosesc un termen care cred ca ii place… Imi este greu sa descriu Solenoid in cateva cuvinte. Volumul, maretia, amploarea, sunt ingredientele sale de baza, sunt nucleotidele ADN-ului sau. Ma simt paralizat in incercarea de a face un sumar. I-as strica fundatia. In plus. cred ca as fi jenant. Sunt curios cate dintre simboluri le-am prins si cate mi-au scapat printre degete. Desi mi-a luat doua saptamani sa termin cartea, simt ca ar trebui sa o mai citesc o data. Asadar, las aici doar un indemn la lectura. Atentie, este o proba grea, as recomanda antrenament. Spor! *****
Inconjurat de idioti Thomas Erikson 2014. O taxonomie a tipologiilor umane, organizata pe culori: rosii, galbeni, verzi si albastri. In esenta, este o reimpachetare & o actualizare a grupelor temperamentale hipocratice. Din abordarile mai recente, influenta majora vine de la modelul comportamental DISC (Dominanta, Inspiratie, Stabilitate, Complacere). Textul se parcurge usor, este scris intr-o maniera prietenoasa si are puterea de a activa repere din istoria personala. Cred ca astfel a castigat numerosi promotori, fiind, in ultima instanta, o carte cu succes comercial (in plus, cred ca si titlul a fost ales excelent). Din punct de vedere personal, am simtit nevoia unei mai bune fundamentari teoretice (probabil ca autorul m-ar incadra direct in albastru in acest moment 🙂 ). Concluziile par adevarate prin familiaritate, nu prin robustete. Poate sunt adevarate, poate nu, nu ne sunt furnizate argumente de natura stiintifica, experimentale. Ca la zodiac: suna bine, ne gasim exemple favorabile in jur, dar nu avem idee cat este speculatie in toata povestea. Dincolo de faptul ca se ocupa de 20 ani de acest lucru (evident, un alt argument foarte instabil), autorul nu aduce mai nimic in sprijinul concluziilor sale. Pacat, cred ca este un mare minus…Altfel, as zice ca este o carte cu sex-appeal, care merita macar rasfoita. ***
Un veac de singuratate Gabriel Garcia Marquez 1967. Povestea vietii unor generatii, scurse in satul imaginar Macondo, undeva prin America de Sud. Mi-e greu sa o descriu. Parcurgerea acestei carti imi apare ca o calatorie…
Pornesc cu interes. Am auzit de locurile in care voi pleca. Ma intalnesc cu mai multi oameni, care ma vor insoti. Vad locuri noi. Foarte interesante, inedite. Mergem mai departe. Ne trezim dis de dimineata, vizitam, vizitam, incontinuu. Apar alti oameni. Ce amunzant este tipul asta! Si batranelul este foarte savuros, are talc in tot ceea ce spune. Grupul ala de tineri ma cam iritia, vorbesc fara oprire. Alt oras, alte muzee. M-am cam plictisit. Apar alti oameni, sunt foarte multi. Nu mai stiu cum ii cheama. Trebuie sa stau de vorba cu ei, sa-i ascult, eventual sa rad la poante pe care nu intotdeauna le inteleg. Ghidul ne spune lucruri utile, dar nu il mai pot urmari. Ba da, acum ne povesteste ceva foarte interesant. Sa incerc sa tin minte. Deja ma incurc in locuri vazute, date si nume de oameni. Uite ca mai apare un grup. Sunt deja obosit de atatia oameni. Vreau sa dorm. Ne trezim iar cu noaptea in cap, mergem mai departe. Au trecut doua saptamani, vreau acasa, e prea mult. Azi alt oras. Hm, chiar este interesant. Pana la urma, merita ca am venit. Diseara avem program. Mai apar cativa oameni. Hai ca mai e putin si se termina totul. Inca putin. Gata, sunt inapoi acasa.
Cum a fost excursia? As recomanda-o cuiva? Cu grija, e cam obositoare. Pe de alta parte, chiar a fost ceva diferit. Cred ca trebuie sa mai treaca timp sa pot evalua detasat aceasta experienta.
****
Cei mai buni Matthew Syed 2017. The Greatest: The Quest for Sporting Perfection. O colectie de povesti de viata, avand in reflector personalitati marcante din lumea sportului. Cartea este o apologie adusa sportului, in general, ilustrand intr-o maniera obiectiva frumusetea si valentele sale pozitive. Impactul social al vedetelor din sport transcede arena si rezultatul unei competitii, se ridica mult pe simplismul unei banale insiruiri de pasi ce formeaza alergarea, a goanei iluzorii dupa vreo minge sau a trimiterii ei peste un fileu. Din descrierile foarte frumoase la adresa multor celebritati, imi raman in memorie imaginile legate de eleganta lui Federer, masculinitatea polivalenta si determinarea lui Beckham, grija pentru numere a necunoscutului Billy Beane (jucat de Brad Pitt in Moneyball), viziunea de joc si aportul urias ale modestului Iniesta, complexitatea lui Muhammad Ali, situatia familiala dificila a lui Ronaldo, puterea de anticipare a lui Messi, ambivalenta lui Sir Bannister, primul alergator al milei sub 4 minute si ulterior un neurolog celebru, ambitia lui Phelps, baiatul cu ADHD si care “nu o sa ajunga nimic in viata”. Interesant fenomenul de lene sociala (experiment 1890, Max Ringelmann – persoanele care trag de un dinamometru, individual versus grup) ****
Cronicarul sportiv Richard Ford 1995. Fragment din viata unui american, middle-aged, middle-class. Descrierile locurilor si ale interactiunilor sociale cred ca au relevanta mai mare pentru cineva care traieste in zona centrala a Statele Unite. Personal, cartea mi s-a parut liniara, fara prea multa savoare sau profunzime. Din perspectiva asta, as zice ca este o buna reflexie a societatii americane de final de mileniu II. **
Jocul infinit Simon Sinek 2019. L-am urmarit pe Sinek la Brand Minds si mi-a placut foarte mult. A pomenit acolo de jocul infinit si mi-a trezit interes conceptul. Am decis, evident, sa citesc cartea. Poate am setat stafeta prea sus, dar, pentru mine, a fost sub asteptari…
In sumar, as zice ca aceasta dihotomie joc finit/infinit, merita atentie. Sunt expuse in carte idei asupra carora ar trebui sa ne aplecam, macar din cand in cand, cand ne evaluam traseul (ca si concept, “jocul infinit” nu ii apartine lui Sinek, l-a preluat de la profesorul James Carse, 1986). Dincolo de acceptarea “cu sufletul” a acestei perspective, incercarile de a sustine factual concluziile imi par foarte timide. Sunt date cateva exemple de companii / antreprenori (sa tot fie vreo 10, intre care Apple, Four Seasons, Patagonia, etc), care ating o forma de succes (i.e. rezista in piata, cresc vanzarile, cresc pe bursa pe o perioada mai lunga, etc), fiind catalogate de Sinek drept adepti ai jocului infinit. In oglinda, sunt enumerate companii care au iesit din piata sau au trecut prin tot felul de suferinte (gen Kodak, Microsoft, Ford, in diferite perioade ale evolutiei lor), care, evident, au adoptat jocul finit. Nu avem nimic despre celelalte 2 cadrane, sa ne dam seama de imaginea de ansamblu: companii de succes care au adoptat un joc finit si companii care au adoptat un joc infinit si au dat-o in bara. Sincer, nu cred ca aceste cadrane sunt goale. Legaturile pe care incearca sa le stabileasca Sinek, la nivel de A conduce spre o forma de bine, de realizare si B conduce spre pierderi, inconsecventa, lipsa de implinire, imi par mai mult o poveste frumoasa decat un studiu de caz. Poate de aceea mi-a placut mult mai mult in prezentarea face-to-face. Cred ca, la nivel afectiv, transmite mai bine optimismul sau si viziunea, decat atunci cand trebuie sa actioneze chingile rationalului.
**
The Sympathizer Viet Thanh Nguyen 2015. Roman de debut, cu care profesorul Viet Thanh Nguyen a castigat numeroase premii (inclusiv Pulizer pentru fictiune, in 2016). Povestea este plasata la finalul razboiului din Vietnam, inceputul romanului ilustrand tragica evacuare a orasului Saigon (1975), cea mai mare operatiune de evacuare cu elicopeterele din istorie. Eroul principal este un spion care emigreaza in Statele Unite. Sunt descrise, cu farmec si cu umor (pe alocuri cam negru), perspectivele “americanizarii”, modul in care unchiul Sam percepe Orientul, in caz particular, Vietnamul. Frazarea este complexa, surprinde prin bogatia imagistica pe care o creeaza. Desi citirea in engleza induce o oarecare provocare, cred ca este o experienta memorabila. Romanul este incadrat la categoria “fictiune”, fiind insa puternic documentat, avand multe repere bine conturate din punct de vedere al realitatilor vremii. PS. Se pare ca in feb-2020 autorul a anuntat lansarea unei continuari (“The Committed”) ****
Arta subtilă a nepăsării Mark Manson 2016. O carte care aduce a Help Yourself. Scrisă cald, sincer, cu argumente de bun simț și organizată într-un mod plăcut. Nu este o lucrare cu pretenții științifice dar e onestă prin poziționare și atrage prin stilul autorului. ***
Creionul de tâmplărie Mircea Cărtărescu 2020. Descrieri cu note de culise, cu tâlc și savoarea specifică lui Cărtărescu, legate de întălniri ale sale cu diverși scriitori români. Volumul este completat cu câteva comentarii și alocuțiuni pe care le-a făcut de-a lungul anilor, la lansări de carte, în prefața unor lucrări sau la decernarea unor premii. Prima parte a cărții are o curgere al cărei fir l-am prins mai bine și m-am lăsat purtat în fermecătoarele descrieri. A doua parte este mai sacadată, pare mai degrabă o ”reciclare” a unor materiale deja scrise. Frumos, dar fără un fir director (sau unul mai puțin vizibil mie), pe alocuri apar unele repetări de imagini sau argumente. Per ansamblu, o carte care deschide apetitul pentru a cunoște mai bine literatura noastră din ultimele decenii… ***
Talking to strangers Malcolm Gladwell 2019. O colectie de exemple bine expuse si documentate, in care sunt ilustrate concluzii gresite luate pe baza unor asumptii rezultate din interactiuni intre persoane necunoscute. Desi este best seller si are recenzii foarte bune, nu o consider o lucrare care sa induca concluzii clare. Este o carte Tiki-Taka, care captiveaza, halucineaza atentia si da senzatia ca, pe baza celor cateva exemple bine alese, mai putine decat degetele de la maini, se pot trage concluzii generale. Sedus de “story-telling-ul” emblematic pentru Gladwell, rationalul poate fi supus de nota emotionala indusa treptat si bine gandit de autor. In concluzie: povesti frumoase, lucruri interesante de stiut. Concluzii? sorry, nu se poate trage nicio concluzie (da, atunci cand oamenii necunoscuti se intalnesc, pot trage concluzii gresite unii despre altii; da, in urma actiunilor lor, pot exista efecte negative; so, what’s new, what’s the point? Care este propunerea lui Gladwell pentru a face lucrurile altfel de maine?) **
Memoriile unui motan calator Hiro Arikawa 2015. Povestea calatoriei lui Satoru, vazuta prin ochii lui Nana, motanul sau. Prietenie, iubire, caldura umana, dezvaluite prin candoarea unui animal de companie. ****
Atomic Habits James Clear 2018. Ideea centrala se leaga de efectele majore pe care le pot produce micile schimbari, in comportamente si atitudini. Sunt oferite exemple si se incearca o abordare pragmatica, la invel de metode, prin care oricine isi poate optimiza viata, cu ajutorul obiceiurilor. O buna structurare a unor aspecte de bun simt, care insa ne scapa in mod sistematic in tumultul cotidian. Autorul este metodic si impacheteaza bine informatia. Ii lipsesc doua elemente importante: statut personal (fara background specific) si lipsa unor cercetari proprii, a unui aport exploratoriu pe temele de interes. Autorul realizeaza o sinteza, un compendiu din aspecte studiate sau puse in lumina de altii. Memorabil: Valea dezamagirii (perioada cand rezultatele sunt sub asteptari), legatura obiceiuri – identitate, importanta jurnalului in dezvoltarea obiceiurilor, regula Goldilocks – motivatia atinge cote maxime atunci cand suntem angajati in activitati aflate la limita abilitatilor noastre, fluxul Indiciu-Dorinta (actiune atractiva)-Reactie (actiune usoara)-Recompensa (satisfactie). Un citat foarte interesant, relevant in contextul in care am ajuns sa citesc aceasta carte: “…privesc cum mesterii pietrari izbesc roca, uneori si de sute de ori, fara ca in ea sa apara o singura crapatura. Apoi, la a o suta lovitura, piatra crapa in doua, iar eu stiu ca nu acea lovitura a spart-o, ci toate cele de dinaintea ei” (Jacob Riis, citat postat in vestiar San Antonio Spurs). Autorul o mentioneaza in sens pozitiv, dar poate fi vazuta si ca o picatura chinezeasca. Sau, cum se mai zice pe la noi, vasul la un moment dat se umple… ***
Lacul Yasunari Kawabata Trei nuvele cuprinse in acelasi volum (Lacul, Bratul, Grabnic se va scutura). Lacul este despre Gimpei, profesorul care le urmarea pe femei. Lume a demonilor, a fantasmelor, a unei personalitati instabile. / Bratul este o scurta scriere in maniera suprarealista. / “Grabnic se va scutura” (din Iroha Uta, un poem din perioada Heian, in care sunt folosite toate caracterele de baza din lexiconul japonez, o singura data) este despre doua fete ucise de un criminal potential bolnav psihic, intamplare vazuta prin ochii unui romancier implicat emotional in relatie cu fetele. **
Mitul talentului Matthew Syed 2010. Syed este un fost jucator de top de tenis de masa britanic si…din pacate, nu are alte elemente de profil publice care sa ii creasca statutul si autoritatea in plan stiintific. Aspect esential, deoarece se lanseaza in argumentatii complexe, invocand biologia, genetica, psihologia si multe alte stiinte sau discipline. Cartea este, dealtfel, bine documentata, punand accentul pe rolul antrenamentului, al muncii, in dauna talentului. Mai exact, existenta talentului si a unui bagaj genetic favorizant sunt puternic chestionate de Syed, care subliniaza acele argumente favorabile respingerii unor astfel de interpretari ale povestilor de succes, din sport, muzica sau orice alt domeniu de activitate. ***
Super Uman Rowan Hooper 2008. Inventarierea unor exponenti de varf, remarcabili, ai naturii umane, pe diferite aspecte ale vietii. Hooper este biolog evolutionist si director editorial la New Scientist, fiind interesat de aportul genelor in atingerea unor performante deosebite, out of the ordinary, de catre unii oameni. Putin cam focusat pe interviuri si exemple din UK, dar nu deranjant. In inteligenta, cantat si longevitate, se apreciaza ca influenta genetica este pretioasa. (pleiontropie, denumirea tehnica pentru efectul neclar al genelor in carateristicile si viata oamenilor). ***
Batranul si marea Ernest Hemingway 1951. Un roman scris in Cuba, despre vointa, despre transferul intre generatii, despre frumusestea relatiei dintre pescar si victima sa, despre om si natura. ****
Ganduri catre sine insusi Marcus Aurelius Scriere in limba greaca, realizata in corturile de campanie intre anii 161 si 180. Imparatul filosof, un reprezentant remarcabil al stoicismului, a asternut ganduri despre viata si moarte, despre pozitia omului in raport cu Intregul, cu natura, cu trecerea timpului. Surprind claritatea si actualitatea unor afirmatii, puncte de vedere care par a fi perene. O postura echilibrata in fata mortii, un “prieten in ceasurile grele” (cum cita Cioran) ***
Viitorul omenirii Michio Kaku 2018. Zboruri in spatiu, prelungirea vietii, transumanism, omenirea in Univers (sau multivers), teoria corzilor, gauri de vierme, energia Planck, materia neagra, energia neagra, etc. Perspectve mai mult sau mai putin indraznete privind viitorul omenirii. Ceva mai usor de asimilat textul cand se vorbeste de orizont scurt de timp (ex popularea planetei Marte) si putin mai dificil de inteles proiectiile pe mii sau sute de mii de ani in viitor. Autorul e fizician de top si cuvintele capata autoritate. Foarte interesante: proximitatea zborurilor umane pe Marte (influentele investitiilor private), calitatile materialului grafen, rolul Lunii in stabilitatea orbitei Terrei, principiul omului cavernelor (ADN-ul a suferit mutatie de aprx 1% in 1,5 milioane ani, in conditiile in care intre om si cimpanzeu ADN-ul variaza cu 4%), teoria corzilor si universul ca muzica, vibratie. Putin deranjanta este raportarea progresului asteptat mult prea mult la natiunea americana. ****
Efemeride Irvin Yalom 2015. Colectie de povestiri pornind de la cazuri tratate de dr.Yalom, in calitatea sa de psihoterapeut. Focus pe perspectiva mortii si fricile pe care le genereaza. ***
Meseria de romancier Harumi Murakami 2015. Murakami dezvaluie catre cititori o serie de aspecte de backstage referitoare la meseria de romancier. Interesant modul cum trece scrierile prin limba engleza, pentru simplificarea exprimarii. ***
Frumoasele straine Mircea Cartarescu 2010. Trei povestiri incarcate de umor, alimentate din memoriile autorului. Antrax, Frumoasele straine si Bacoviana. Memorabile si pline de umor scenele din Franta si de la vizita la Bacau… ***
Sotia aviatorului Melanie Benjamin 2013. Povestea familiei Lindbergh. Charles Lindbergh este cunoscut drept primul aviator care a traversat singur Atlanticul (din zona New York pana la Paris, 1927), cu monoplanul sau Spirit of St.Louis (expus azi la National Air and Space Museum in Washington). Cartea reda complexitatea relatiei dintr-o familie cu caractere puternice, cu o imensa expunere media, intr-o perioada foarte incarcata a omenirii (aprx 1925-1975). Autoarea pune accent pe caracterul Annei, sotia aviatorului, a importantei sale in aceasta ecuatie. Romanul imi aminteste de Coutenrfeiter al lui Yasushi Inoue, ilustrand relatia dintre o personalitate extrem de puternica si una comparabila, dar aflata inevitabil intr-un con de umbra. ****
Istoria artei Stephen Farthing 2010. Trecere in revista in special a picturii, dar cu referinte si la sculptura sau alte forme de manifestare. Sunt expuse curentele, intr-o perspectiva globala, cu exemple si ilustratii bogate. O adevarata sursa de inspiratie, o gura de oxigen pentru emisfera dreapta… *****
In cold blood Truman Capote 1965. Carte de referinta in istoria literaturii fiind apreciata drept prima lucrare “true crime”, roman bazat pe o istorie reala a unei crime din Kansas, 1959. Foarte bine documentata si detaliata. Nu se pune accentul pe crima in sine, lipseste dimensiunea misterioasa “oare cine a facut-o?” din cartile politiste clasice. Firul povestii se concentreaza mai mult pe motivatie, context, dinamica interactiunilor umane. ***
The Izu Dancer and other stories Yasunari Kawabata. Yasuushi Inoue The Izu dancer este scrisa de Kawabata. The Counterfeiter, Obasute si The Full Moon sunt scrise de Yasushi Inoue. Recomand The Counterfeiter, surprinde foarte frumos drama vietii traite in umbra unui copac mai mare ***
Somnul ratiunii Dumitru Constantin Dulcan 2000 (editie 2014 revizuita). Scurte fragmente in care autorul dezbate relatiile dintre stiinta, medicina, evolutie si religie/spiritualitate. Interesanta expunerea despre creatiile artistice ale unor mari scriitori si posibilele lor boli mentale (cu detalierea mai aprofundata pe Eminescu) ***
O scurtă istorie ilustrata a românilor Neagu Djuvara 2019. (editie 2013 revuizuita). O trecere in revista a istoriei românilor, povestită într-o manieră captivantă. Dealtfel, lucrarea este transpunerea pe hartie a unor discursuri, a redarii in viu grai a trecutului nostru. Un fel de dialoguri socratice. Autorul completeaza cu elemente mai putin incluse in cartile de istorie, cu perspective personale, pune in lumina locurile care pot fi inca tema de dezbatere intre istorici. Imi pare o lectura extrem de utila pentru un român. *****
Pacienta tacuta Alex Michaelides Un roman cu accente de thriller, foarte frumos impachetat si captivant. De retinut piesa Alcesta, a lui Euripide – in care Alcesta moare in locul sotului. ****
Arta simplitatii Dominique Loreau O colectie de sfaturi utile care pot armoniza viata. Dupa gustul meu, putin cam impinsa limita lui “trebuie”, fara argumente care sa convinga (resume extrem de subtire al autoarei pentru a justifica spectrul larg de teme in care ofera sfaturi detaliate)… Daca fiecare isi ia de acolo cate ceva, cred ca poate fi utila. Personal, mi-a placut prima parte, despre minimalism in amenajari (interesant comentariul ca minimalismul nu e ieftin!) **
Cum sa traiesti in stil japonez Yutaka Yazawa 2018. O trecere in revista a multor fatete ale societatii japoneze. Scrisa nepretentios, uman, pe un ton prietenesc. Surprinde foarte multe aspecte interesante, de la relatiile intre oameni la mancaruri, vacante, sarbatori, etc. Excelent editata ****

2019

Titlu Autor Cateva cuvinte Ratingul meu (1-5)
Femei Charles Bukowski 1978. Sex, sex, sex. Ei bine, dupa primele pagini mai socante, lucrurile intra intr-un ritm, oarecum natural. Personajul devine cumva atractiv, prin simplitatea cu care abordeaza relatiile sale sociale. Si cele cu bautura… ***
Bushido Inazo Nitobe 1900. Carte scrisa direct in engleza, de un erudit scriitor japonez. Sa nu uitam ca in 1900 Japonia tocmai iesise din era Meiji, deci era in plina trecere accelerata de la feudalism la capitalism, iar cultura traditionala japoneza era expusa unor tensiuni remarcabile. Inazo Nitobe prezinta cu o ridicata doza de obiectivitate numeroase ratiuni din spatele unor aspecte specifice arhipelagului nipon. Fascinant pentru cine cocheteaza cu cultura japoneza si cine are deschidere spre artele martiale, care au fost parte din osatura unei societati conduse de samurai. ***
Iubiri caraghioase Milan Kundera 1968. Set de scurte povestiri, situatii diverse, cotidiene, in care relatia de iubire sau parteneriat e vazuta in ipostaze mai aparte, pe alocuri cu tenta comica. ***
Trezirea samuraiului Pierre Fayard 2006. O trecere in revista a modului in care fac japonezii afacerile, in care se organizeaza la nivel de companie. Legaturi cu fundamentul cultural si filosofic specific arhipelagului. Partea 1 a cartii puncteaza concepte precum budo (ancorarea samuraiului in prezentul imediat), do (calea), kata (metoda, tehnica), ba (spatiul comun, ansamblul, fluxul). In partea a 2a sunt date exemple din modul cum vad companiile japoneze raportarea la business si societate (intr-un mediu cultural in care primeaza colectivul in raport cu Eu-ul). Se vorbeste mult despre societatea cunoasterii si despre transferul de cunostinte intre membrii unei organizatii, intre organizatie si mediu. Este mentionat modelul SECI al profesorului Nonaka (o kata data de pasii: Socializare, Exteriorizare, Combinare, Interiorizare) . Sunt facute referiri la Cartea celor cinci cercuri (Miyamoto Musashi), Hagakure (Yamamoto) / invizibilul e japonez (Yukio Mishima) / importanta linistii, a subintelesului / proverb “inteleptul arata luna iar prostul priveste degetul” . Cartea pare ca sufera la traducerea conceptelor economice in limba romana si la gradul de actualitate al observatiilor, in special cele legate de utilizarea mijloacelor tehnice. **
Serotonina Michel Houllebecq 2019. Descrierea unor stari la limita depresiei prin care trece un adult ale carui drumuri incep sa se inchida, la aprx 50ani. Alterneaza etapele de memorie placuta a unor faze din tinerete cu stari mai inerte actuale. O carte departe de a fi tonifianta, nerecomandat de citit toamna 🙂 ***
Despre somn Matthew Walker 2017. Mat Walker este un expert in domeniul somnului (profesor de neurostiinte si psihologie la Univ. Berkeley, directorul Sleep & Neuroimaging Lab in aceasta universitate, fost profesor de psihiatrie la Harvard ). Explica ce este somnul, atat cat se cunoaste la aceasta ora, si detaliaza rolul urias in viata omului (si nu numai). Elemente de retinut: ciclul circadian (timerul care ne anunta cand e vremea somnului, in nucleu suprachiasmatic – prin melatonina – dat de intuneric si scadere temperatura) / adenozina – substanta a carei acumulare genereaza de facto starea/nevoia de somn. Rolul cafelei care inhiba nevoia de somn artificial prin “blocarea” temporara a senzorilor la adenozina. Rolul nociv al alcoolului care degradeaza calitatea somnului, in special somnul REM. Rolul somnului REM, NREM profund in sedimentarea informatiilor, in uitare, in invatare si creativitate (exemplu Edison care adormea cu creionul in mana). Exemplul cu accidentele si atacurile de cord mai numeroase in ziua de dupa scurtarea noptii cu 1h (fenomen invers la prelungirea noptii cu 1h). In etapa de somn profun NREM se sedimenteaza amintirile (ex. unde lungi la radio) si automatismele (in special intre 5-7 am). In REM – frecventa undelor e aproape similara cu starea de veghe. Talamusul nu permite insa senzatiilor exterioare sa ajunga la creier, doar transferuri interne – emotii, amintiri, motivatii. Corpul este in atonie, inert total. Are rol in reglarea emotionala. Rol in creativitate. Se elimina noradrenalina care este agent de stress (medicamentul prazosin, pt scadere tensiune arteriala, s-a descoperit ca reduce nivelul de noradrenalina din creier si permite somnul REM – aprobat ulterior ca remediu pentru combaterea cosmarurilor traumatizante ale veteranilor de razboi) / Somnul bifazic, recomandat ca normal (majoritar noaptea + o scurta repriza de somn pe la pranz) / Decalarea ritmului circadian la adolescenti. *****
Afinitatile elective J W Goethe 1809. O poveste de dragoste intr-un cadru romantic, specific secolului XIX. Despre chimia dintre oameni si modul cum se (re)combina elementele in natura…Textul este presarat cu numeroase observatii ale autorului privitoare la relatiile interumane, care surprind prin actualitatea lor si la 2 secole dupa aparitia cartii ***
Ratacirile fetei nesabuite Mario Vargas Llosa 2006. Dragostea vietii, baiatul bun si fata rea. O poveste a extremelor care se atrag, a modului diferit in care el si ea privesc o relatie. Doi peruani plecati prin lume, purtati de destin prin diferite locuri si situatii, o intriga a starilor sufletesti *****
Tai-Pan James Clavell 1966. Saga despre primii ani ai formarii Hong Kong-ului (1841). Un film cu evenimente avand o puternica incarcatura vizuala, cu personaje multe dar in mare parte memorabile, avand profile bine definite. Personajele principale au caractere puternice si sunt expuse in situatii limita, luand decizii de viata si de moarte, intre cele doua fiind o granita foarte fina. Este surprinsa diferenta la acea vreme dintre europeni si asiatici (chinezi), cu valori si stiluri de viata mult diferite. ****
Tara zapezilor Yasunari Kawabata Relatia dintre un om al orasului si o gheisa din zoan muntoasa a onsenurilor inzapezita. Un peisaj al naturii japoneze si al traditiilor nipone ***
On being human: why mind matters Jerome Kagan Lucrare despre importanta emotiilor in definirea umana. Fiind un psiholog foarte experimentat, Kagan (profesor emerit la Harvard) are puterea de a chestiona anumite curente actuale in ceea ce priveste posibilitatea de patrundere cu demersul analitic in toate hatisurile personalitatii umane (ex: limitarea determinarii unor trasaturi prin intermediul geneticii) ***
Dupa banchet Yukio Mishima 1960. Relatia dintre proprietareasa unui restaurant celebru din Tokyo si un politician varstnic. ***
Cele patruzeci de legi ale iubirii Elif Shafak 2010. O poveste foarte frumoasa “marca” Elif Shafak, o imbinare captivanta a unei povesti de dragoste cu insertii mistico-religioase. Un spectacol de emotii si parfumuri orientale. Povestirea are la baza o istorie reala, care evident este romantata sub condeiul autoarei. Naratiunea isi pastreaza insa filonul ancorat intr-o realitate a secolului XIII, undeva in Anatolia, unde sufitii incercau sa raspandeasca dragostea si sema, intr-o lume recent cotropita de tatari. O carte de recitit… *****
In noapte Haruki Murakami 2004. Mai multe planuri derulate pe parcursul unei nopti in Tokyo, planuri care se intrepatrund. Final mai greu de inteles, naratinea nu duce pe un drum clar intre A si B, ci intr-o geometrie neeuclidiana, intr-un spatiu-timp incarcat de relativitatea specifica lui Murakami. Scrisa cu atentie la detaliu, la tipologia psiho-sociala. ***
21 Lessons for the 21st century Yuval Noah Harari 2018. Perspective ale lui Harari legate de lume si umanitate, in perioada curenta. Profunda, de citit cu deschidere ****
Criza adolescentei. Cai de a o depasi cu succes Stephane Clerget 2007. Psihiatru pentru copii si adolescenti, autorul este un practician care expune multe perspective legate de adolescenti, de fazele prin care pot trece, cu interpretari si recomandari. Nu este o carte de gen “help yourself” in 3, 7 sau 10 pasi… Este o lucrare inchegata, structurata, cu cazuistica si perspective personale. Lucruri interesante: descrierea drogurilor, inclinatia adolecentilor spre risc, anorexia ca tentativa de separare de familie/copilarie si semnal al existentei, violenta, rolul radioului si al culcatului tarziu in definirea identitatii si a spatiului personal. ***
Why sex is fun? Jared Diamond 1997. O expunere a sexualitatii oamenilor in comparatie cu regnul animal per ansamblu si cu mamiferele in special. Cateva idei interesante: a) menopauza la femei – ca si regula generala, nu prea (foarte rar) intalnita la alte animale. In general femelele pot reproduce cam pe toata perioada vietii / b) faptul ca barbatii au capacitatea de a alapta, inhibata probabil evolutiv. Posibil de reactivat medical (hormoni, etc) / c) sacrificiul unor masculi devorati de femele imediat dupa sex, deoarece femelele au nevoie de energie pentru reproducere / d) adulterul la animale – pasarile care fac pui si cu o “a doua”, dar alaturi de care nu stau mai departe. In plus, aceasta “amanta” nu este niciodata selectata de pe langa cuibul #1 e) Oamenii au penisul semnificativ mai mare decat al altor maimute mari (de care ne-am separat in urma cu aprox 7mil ani – cimpanzei, gorile, bonobo) ***
Guns, Germs and Steel Jared Diamond 1997. Autorul incearca sa explice diferentele/disparitatile regionale la nivel global, diferite stadii de dezvoltare si raporturi de putere pe care le observam la aceasta ora, dintr-o perspectiva istorica, evolutiva. Sunt avuti in vedere o serie de factori care au influentat in special ultimii 15k ani (aprx de la ultima glaciatiune 13k ien). Intre acesti factori se enumera: domesticirea plantelor si animalelor / productia de alimente, care a putut genera surplus si aparitia unor roluri noi in cadrul comunitatilor, altele decat cele legate strict de procurarea hranei. In plus, prin domesticire, populatiile de agricultori au putut absorbi un aport caloric superior / axa est-vest a unor teritorii este mult mai propice propagarii plantelor si animalelor, in raport cu axa Nord-Sud (de ex, in Americi si Africa, migrarea de plante si animale, de tehnologie, propagarea scrisului, etc – s-a produs mult mai lent si cu bariere de adaptare) / rolul populatiilor mari, favorizate de productia alimentara si conditii de mediu, a generat virusi si rezistenta la acestia, adaptare a organismului. Acesti virusi au fost letali in cucerirea de noi teritorii.
Carte foarte interesanta si documentata dar putin cam lunga, pe alocuri prea detaliata pentru un cititor neavizat si unele aspecte / rationamente repetate cam mult
***
Nudge R.Thaler, C.Sustein carte din 2008, despre Paternalism Libertarian. Thaler a luat premiul Nobel pentru Economie in 2017. Face parte din curentul Behavioral Economics (apropiat al lui Kahneman), punand in lumina elemente de psihologie sociala in procesele decizionale si realitatea economica. Paternalismul Libertarian sustine ideea ca oamenii (care nu sunt nici pe departe atat de rationali pe cat apreciau unele teorii mai vechi) ar trebui ghidati, “inghiontiti” sa ia anumite decizii care sunt in acord cu ceea ce ar intentiona sa faca. Totul este pus in context de libertate a alegerii, fara constrangere. In acet sens este folosit termenul de Arhitect al alegerii. Ancore din carte: 2 masute (Shepard), Save More Tomorrow (acceptul de a pune x% deoparte cand salariu va creste cu y%, Fondul de investitii propus de statul Suedez, programul Medicare (US) cu prea multe detalii si optiuni, donarea de organe, privatizarea casatoriei ***
Bastarda Istanbulului Elif Shafak O foarte vie si fascinanta fresca sociala, o imersiune in societatea turca printr-o mica ferestruica deschisa in captivanta aglomeratie a Istanbulului. Dupa cum spunea cineva in carte, un oras ca un vapor, care este continuu in mers, in care urca si din care coboara non stop calatori…
Actiunea se desfasoara in mai multe planuri: in actualitate, in Turcia si USA (Arizona). De asemenea, multe referiri la trecut, la conflictele turco armene. Sunt scoase la iveala diverse perspective etnice, cutume, care tin atat de cotidian cat si de modul de relationare intre cele 2 etnii. Memorabila constructia familiei turce, formata doar din femei… O poveste alambicata, care absoarbe.
****
Cum iti vei masura viata? Clayton Christensen, J.Allworth, K. Dillon O carte mai “de suflet” al carei autor principal este Clayon Christensen, bine-cunoscutul guru al inovarii, probabil primul care a adus termenul disruptiv in focus. Cateva idei interesant: aceeasi apa fierbinte inmoaie morcovul, intareste oul moale. Strategia deliberata si cea emergenta (ex. moto Honda in US, care au reusit readaptarea din mers). Strategia nu este ceea ce spui ca este! – trebuie vazut cum se aloca resursele real (implementare, in fapt) – timp, bani, etc. Ex. SonoSite cu tomograful portabil si ieftin, pe care agentul de vanzari nu vroia sa il vanda desi era focus strategic, deoarece avea comision mai mic. Ex. Unilever – programul intern HLP prin care oamenii sunt rotiti in posturi pt 18 luni si in functie de performante au sanse de crestere. Asta impacteaza negativ proiectele pe termen lung in dauna celor masurabile imediat. In carte se pune mult accentul pe componenta religioasa a vietii lui Christensen, poate nu atat de usor de intuit din alte lucrari. ***

2018

Titlu Autor Cateva cuvinte Ratingul meu (1-5)
Marketing sportiv M.Constantinescu, C.D.Gheorghe O lucrare de pionierat pe piata romaneasca dedicata preponderent studentilor in marketing, pentru a le deschide interesul spre domeniul sportului. Cuprinde atat aspecte generale legate de marketing cat si elemente de specificitate pe sectorul sportiv. O lucrare documentata, in care sunt inserate si exemple de pe piata locala ***
Homo Deus Yuval Noah Harari O continuare a cartii Sapiens, scrisa in acelasi mod placut, logic, cursiv. Prezinta o proiectie a viitorului omenirii, ca scenarii posibile. Asa cum spune Harari, nu este o profetie ci o punctare a unor posibile traiectorii. Printre temele interesante: pierderea rolului de “fiinta speciala” pe care si-o asuma Sapiens la acest moment, posibila hegemonie a algoritmilor si sistemelor complexe de prelucrare a datelor, medicina adresata elitelor si nu curativa pentru mase, noua religie a datelor (dataism). Remarcabil modul in care Harari se obiectivizeaza, priveste tabloul vietii cu detasare. Chiar daca pe alocuri poate intriga prin reducerea omului, vietii, sentimentelor, la simple procese bio/chimice sau informationale, merita luata in considerare pozitia sa care reflecta un stadiu actual al sistemului de cunoastere al umanitatii. *****
Quiet Susan Cain O lucrare frumoasa despre introverti, intr-o lume “care nu se poate opri din vorbit”. Autoarea se autodefineste ca introverta si analizeaza aceasta categorie de oameni din mai multe perspective, aratand importanta lor in lume, modul in care ei se raporteaza la mediu, la interactiunile sociale si ceea ce simt in plan personal. Imi pare o scriere bine documentata, asezata, profunda si corecta. Merita din plin sa fie parcursa, cred ca ajuta la o mai buna intelegere, a noastra sau a celor de langa noi. ****
The Knowledge Illusion Sloman & Fernbach Carte ce se incadreaza in categoria psihologie cognitiva. Temele centrale: ignorance, the illusion of understanding, the community of knowledge. Pune accentul pe faptul ca omul stie mult mai putin decat crede ca stie (util ar fi sa stim cat de multe nu stim – to know what we don’t know). Pe de alta parte, rezultatele pozitive ale omului/omenirii in ansamblu, nu vin de la performanta individuala (cat memoram, inteligenta, etc) ci mai degraba de la modul cum ne completam capabilitatile intr-un cadru social (community knowledge). Ceea ce stiu altii, ceea ce putem gasi pe diverse surse, aportul altora la anumite idei, etc, sunt vazute ca parte integranta din procesul gandirii.
Diverse: Voltaire: “Illusion is the the first of all pleasures”. Churchill: “The best arguement against democracy is a 5 min conversation with the average voter” / “Democracy is the worst form of government, except all the others”. The Luddities – smashing machines trend (sf sec 18)
***
Atitudine nepasatoare fata de stomac si alte povestiri Ilf si Petrov Texte usor de citit, scurte povestiri de cateva pagini in care sunt surprinse diverse aspecte ale societatii rusesti/comuniste din anii ’30. Ca roman care a trecut prin comunist, cred ca rezonam la multe descrieri. Se simte umorul subtil specific autorilor ***
Amurgul marinarului Yukio Mishima Frumoasa prin simplitate, in spirit japonez. Pe undeva aceleasi teme care vand si in occident, respectiv sex & crime, dar imbracate intr-o alta haina. Scriere a unui samurai al zilelor noastre ***
The Sellout Paul Beatty Paul Beatty (2015). O carte scrisa de o persoana de culoare, satiric-umorista, in care ataca niste stereotipuri legate de rasism. Este scrisa intr-un mod foarte amplu, fraze lungi si constructii complicate de cuvinte, destul de greu de citit in engleza. ***
Blink. The power of thinking without thinking Malcolm Gladwell O carte foarte interesanta despre puterea inconstientului / subconstientului (unconscious) – dar nu in sens freudian, in luarea deciziilor. Este vorba despre acel “locked door” de unde vin diverse idei sau decizii. Se argumenteaza importanta lor in viata de zi cu zi. Cartea vine in linie cu multe alte aparitii din literatura ultimilor ani (see Ariely, Kahnemann, Thaler), in care este erodata credinta ca judecata “rationala” si calculul castiga intotdeauna in procesul decizional. ****
Hotul de carti Markus Jusak Istoria unei fetite (Liesel) si a familiei sale adoptive, in Germania in timpul celui de-al 2lea razboi mondial. Caractere foarte frumoase in carte (papa – tatal adoptiv, cel ce canta la acordeon si de care era foarte apropiata, mama sa adoptiva care parea o zgripturoaica dar care avea de fapt un suflet bun, Rudy prietenul ei cel neastamparat si care era mai mereu in harjoneala cu fascistii. Scrisa intr-o nota aparte, pare o carte pentru copii, insa trateaza cu o oarecare detasare viata si moartea in timpul unui razboi cumplit. ****
Mananca si alearga Scott Jurek O poveste fascinanta si inspirationala a unui mare ultramaratonist (Scott Jurek). Faptul ca este vegetarian/vegan contribuie la impresia generala, demontand din credintele ca, pentru a face efort, trebuie sa mananci carne (la ce performante ale Jurek, devine hilar orice contraargument). Cartea are, la fiecare capitol, cate o reteta si diverse sfaturi utile celor care alearga, celor care vor sa faca miscare sau pur si simplu celor care vor sa mearga pe un drum… ****
Prisoners of Geography Tim Marshall Carte recenta (2016) care trateaza diverse zone “fierbinti” de pe glob, teritorii aflate frecvent in disputa de-a lungul istoriei. Sunt analizate aceste zone din punct de vedere al influentelor geografice si este foarte interesant de vazut in ce masura aspectul teritorial poate influenta devenirea si evolutia unor mari puteri, din trecut pana in prezent. De exemplu, incercarile Rusiei de a iesi la o mare calda si amenintarea vestului, neexistand o bariera muntoasa. Implicatiile majore ale pozitionarii Koreei de Nord si Sud, ca buffer intre China si Japonia/USA. Extinderea Chinei, achizitii masive in diverse locuri pe glob (ex Africa, America de Sud), inclusiv la nivel de sustinere a construirii unui canal in Guatemala, mai mare decat Canalul Panama, pentru a putea transporta mai usor din coasta estica a Americii de Sud. Problemele pe care le ridica spatiul Arctic, etc, etc ****
Libertatea Osho Din pacate, Osho nu m-a prins. Sau din fericire! 🙂 Nu mi-a transmis incredere, motiv pentru care probabil am fost hipercritic cu sfaturile sale, carora le-am gasit foarte multe hibe in argumentatie.
Fiind foarte contrariat, am decis sa citesc putin despre el. Mi-au fost suficiente cateva pagini sa inteleg ca, intr-adevar, vorbim despre un personaj cel putin dubios. Poate as intelege mai bine daca as fi si eu un obsedat sa am cat mai multe Rolls-Royce-uri. Si ma opresc aici. Cartonas rosu…
*
A Thousand Splendid Suns Khaled Hosseini O poveste de viata din Afghanistan, derulata intr-o perioada mult mai recenta decat pare la prima vedere: pe final de secol XX. Pe un fir narativ captivant sunt expuse aspecte ce tin de stilul de viata al afganilor, de valorile si traditiile lor. Ar putea fi catalogat drept un roman care ilustreaza viata femeilor, a suferintelor prin care trec. Cred insa ca este mai mult, este vorba despre familii, copii si barbati deopotriva care sunt fortati sa traiasca in conditii deseori inumane. Din pacate, a doua zi dupa ce am terminat de citit cartea (aprx 20.01.2018), stirile aveau cap de afis un urat atentat intr-un hotel din Kabul :(.
Doar ca nota: am citit cartea in engleza. Mi-a fost destul de greu. Pe langa fonturile mici si lizibilitatea scazuta, limbajul este destul de greoi pe alocuri, mi-a fost dificila citirea fluenta. As opta pentru o varianta in romana
***

2017

Titlu Autor Cateva cuvinte Ratingul meu (1-5)
Cultura japoneza Paul Varley O trecere in revista a culturii japoneze, o fresca a evolutiei nipone din cele mai vechi timpuri pana in anii 2000. Din punctul meu de vedere, fascinanta. Pare genul de carte la care trebuie revenit,
ca un manual de studiu…
****
Supunere Michel Houlebecq Un text foarte interesant, plaseaza actiunea in actualitate, pare un reportaj al prezentului. La un moment dat, linia de demarcatie intre fictiune si realitate este foarte vaga. Pe fondul expunerii unui scenariu socio-politic prin care ar trece Europa (in special Franta, unde se petrece actiunea), sunt atinse mai multe aspecte referitoare la crestinism si islamism. Romanul trebuie citit cu detasare si conduce spre nevoia unei analize detasate a culturilor,
o reevaluare a ceea ce suntem la acest moment in spatiul european. Mi-a placut comentariul de pe ultima coperta, din Le Monde: Doua romane profetice au zguduit secolul XX: 1984 si Minunata Lume noua. Erau profetice nu in sensul ca prevedeau viitorul, care le-a infirmat, ci pentru ca enuntau un adevar despre prezent. Anticipatiile lui Houllebecq fac parte din aceeasi familie”…
***
27 de pași Tiberiu Ușeriu Carte autobiografica a unui perosnaj foarte exotic, cu o viata “de roman”. Nu vreau sa dezvaului aici istoria personala a lui Tibi, las cititorului aceasta placere, in cazul in care nu este deja documentat…La acest moment (2017) Tibi este bine-cunoscut românilor ca ultramaratonist, avand in palmares de doua ori locul intai la celebra cursa 6633 Arctic Ultra. Cartea este mai mult decat un text despre sport, este o poveste de viata fascinanta, este o lectie despre ambitie si motivatie intr-un cadru social nu tocmai favorabil. Se citeste usor, este scrisa bine, merita cu siguranta parcursa. Multe lucruri de luat aminte… ***
Sapiens – A Brief History of Humankind Yuval Noah Harari o trecere ampla in revista a istoriei omenirii, de la revolutia cognitiva (aprx 70.000 ien), la revolutia agricola (aprx 12.000ien), la cea stiintifica (1500 en) si la cea tehnologica (1800en). O naratiune frumoasa, un film al istoriei omenirii si al impactului nostru asupra mediului. Imbina perspectiva istorica cu elemente etice, religioase, filosofice. Sunt punctate multe lucruri interesante din istorie. Consider cartea un must-read!!! *****
The Book of Mirrors E.O.Chirovici O carte cu o poveste interesanta, data fiind experienta autorului: un român care a publicat cartea in engleza, in UK, si a avut un succes remarcabil.
Cartea dezvolta ideea ca fiecare poate veni cu adevarul lui intr-o poveste, fiind uneori dificil de cernut o varianta reala…O carte draguta dar nu pot spune ca impresioneaza
**
Pădurea norvegiană Haruki Murakami O poveste dragutza de dragoste. life, death & love… Padurea norvegiana vine de la cantecul lui Beatles 😉 ***
De la Bârca la Viena și înapoi Adrian Paunescu Extras din cartea aparuta initial in 1981 – descriere a unei excursii a autorului alaturi de baiatul sau, Andrei, in 1979, in Austria. Poate parea un eveniment banal in ziua de azi, o vizita in Austria. Plasata insa in contextul acelor ani, experienta este una remarcabila. Este bine sa urmarim expunerea prin filtrul perioadei in care a fost pusa pe hartie, pentru o buna contextualizare a starilor si comentariilor. Dincolo de cateva pasaje “curtenitoare” la adresa conducerii vremii, m-a frapat multitdinea de opinii deschise privitoare la neajunsurile prin care trecea Romania in acea perioada. Cartea este presarata cu multe comentarii curajoase privitoare la raportul intre capitalism si socialism/comunism ***
Viata, afaceri si succes in Balcani Andrei Dinu Petre Carte scrisa de un amic antreprenor. Un sumar al perspectivelor lui Andrei asupra afacerilor, presarat cu opinii despre diverse aspecte mai generale, de viata. Desi poate parea dedicata celor aflati la inceput de drum, se pot gasi recomandari utile pentru orice varsta si nivel de experienta. **
Raport catre El Greco Nikos Kazantzakis O carte inițiatică, o continuă căutare a autorului, plasată pe structura unui jurnal autobiografic. O carte care te îndeamnă la introspecție în relație cu lumea și divinitatea. Sunt expuse locuri prin care a umblat autorul pe parcursul vieții. Descrierile sunt superbe, un adevarat deliciu literar. ****
Lolita Vladimir Nabokov O carte provocatoare prin subiect – relatia intre un adult si o copila (“nimfeta”) ***

Întotdeauna se găsește timp să pui mâna pe o carte! 😉
Spor!

Leave a Reply