Muzeul de Arte Frumoase Zanabazar – Ulan Bator – Mongolia

Muzeul este amplasat la câteva sute de metri vest de clădirea guvernului și de Muzeul Național al Mongoliei, foarte ușor accesibil dacă te afli în zona centrală a capitalei. Clădirea cu două etaje care îl găzduiește a fost construită în 1905 și era, la vremea respectivă, printre cele mai înalte din oraș. Muzeul a fost fondat în 1966 de călugărul buddhist Zanabazar, de unde și numele (deci nu are nicio legătură cu ideea de „bazar” 🙂 ). Conține multe exponate de origine buddhistă, în special statui, dar și alte opere de artă. Mi s-au părut interesante câteva detalii istorice legate de acest loc: Zanabazar a fost cel mai înalt conducător spiritual al budismului mongol, iar în Mongolia, la finele anilor 1930, budiștii au suferit ample represiuni (sub influența guvernanților de orientare stalinistă). Fiind un desăvârșit artist și fondator de școală de arte, în anii ’60, a reușit întemeierea acestui muzeu – fiind poziționat ca spațiu dedicat artelor frumoase. Numele Zanabazar i s-a dat abia în 1995, după căderea comunismului. Se pare că această strategie a permis salvarea unui mare număr de opere de artă care, dacă ar fi rămas prin mănăstiri budiste, s-ar fi putut pierde sau deteriora.

Am plătit extra pentru dreptul de a fotografia, dar nu îmi pare rău, muzeul este foarte frumos și are multe piese care îți captivează atenția. Pentru a pune mai bine lucrurile în context, pot extinde observațiile la nivelul orașului, chiar și al țării (atât cât am văzut din ea, foarte puțin). Per ansamblu, Ulan Bator (și Mongolia) nu se poate mândri cu arhitectură deosebită, nu impresionează vizitatorul care se plimbă pe străzi. Dimpotrivă, as putea zice. Cu toate acestea, am fost surprins să văd în multe locuri creații artistice, mai ales picturi (ceea ce mă interesează în mod special): în holul unor clădiri cu birouri și restaurante, prin popasuri turistice, centre dedicate artei organizate prin alte localități. Chiar și oferta de tablouri din magazinele de suveniruri (etajul dedicat din Department Store) este foarte largă: picturi în ulei, watercolors, în tuș sau grafit, pe hârtie, canvas, lemn sau chiar pe piele. Predomină influențele locale în temele abordate – la nivel de peisaje, cai, obiceiuri sau teme istorice. Din punct de vedere tehnic, am regăsit varietate în abordare. Chiar mi-a plăcut foarte mult!

Pun și câteva imagini, doar ca idee, fără să acopăr tot – lăsăm loc de explorare celor care vor să îl viziteze.

Karuda (sau Garuda) este o ființă foarte relevantă în budism și hinduism. Victoria sa asupra șerpilor (naga) este văzută ca o victorie împotriva răului, egoului, atașamentului pământesc și ignoranței spirituale – care îi ține pe oameni legați de ciclul renașterilor (Samsara). Acest detaliu m-a suprins puțin – în alte culturi, șerpii nu sunt asociați ignoranței, dimpotrivă. Personajul pe care stă Garuda este o întruchipare simbolică a spiritului malefic, a defectelor umane.

Recunosc, nu știam despre Milarepa (așa l-am întlnit menționat în materiale documentare). A fost o figură marcantă a budismului tibetan. După ce a devenit ascet, se zice că s-a hrănit doar cu urzici, de unde nuanța verde în care apare în mai multe reprezentări artistice. Mă impulsionează să citesc despre el, mi-am pus deja o carte „în coș”. Să vedem ce lucruri interesante mai descoperim…

Begtse Chen este o divinitate având misiunea de a distruge dușmanii credinței și obstacolele din calea iluminării. În Mongolia, el are o relevanță crucială deoarece a fost ales drept protectorul oficial al liderilor budismului mongol.

Khuree Tsam Dance Scene in Urga este una dintre cele mai importante opere etnografice și istorice ale artei mongole, realizată în anul 1966 de reputatul pictor Do. Damdinsuren. Are mare valoare deoarece reconstituie vizual o ceremonie religioasă care fusese complet interzisă de regimul comunist din Mongolia, de decenii.

Cumva, am regăsit și tricolorul nostru 🙂

Genul de tablou în fața căruia stai minute bune, în încercarea de a identifica fel de fel de activități ale vremii. Pictat între anii 1911 și 1913 de Balduugiin Sharav, cunoscut sub porecla de Marzan Sharav („Sharav cel amuzant”) – o adevărată enciclopedie vizuală a vieții nomade.

Muzeul conține și exponate de artă modernă. Aici, Hunter, de artistul contemporan mongol Baatarzorig Batjargal (2021). În viziunea autorului, omul modern a devenit vânătorul propriei sale culturi. El „vânează” resurse, profit și modernizare, dar în acest proces distruge tradițiile, spiritualitatea și mediul înconjurător. Lucrarea reflectă o stare conflictuală între moștenirea istorică, trauma comunistă și presiunea dezvoltării capitaliste.

„Beasts, Men and Gods”, de același Baatarzorig Batjargal.

Sculptură reprezentând celebrul copac de argint din Karakorum, copac realizat la jumătatea secolului XIII de bijutierul parizian Guillaume Boucher – o fântână arteziană ingenioasă, prin care hanul Möngke Khan (nepotul lui Ögedei, care era fiul lui Ginghis Khan) îi impresiona pe vizitatori. Din „copac” curgeau patru băuturi: vin de struguri, airag (lapte de iapă fermentat), mied (vin de miere) și vin de orez.

Muzeul este destul de mic, dar cochet. Cred că merită să îi alocați circa o oră. Îl recomand cu tărie, consider că merită văzut, oferă o experiență plăcută legată de arta și tradițiile mongole.