Muzeul Luvru
Musée du Louvre, cum ar zice prietenii noștri din Hexagon, nu prea necesită o introducere specială. Cel puțin, nu pentru notorietate, deoarece este de așteptat ca mai toată lumea să fi auzit de celebrul Luvru. Da, muzeul acela uriaș, în care se află Mona Lisa și care are o piramidă de sticlă în curte…Conform informațiilor din spațiul public, este cel mai mare muzeu din lume și cel mai vizitat (circa 9 milioane de oameni i-au trecut pragul în 2023).
Vizita mea la Luvru a reușit din a treia încercare. Recunosc, acum chiar am fost hotărât, chiar daca m-am suprapus cu mulțimea de turiști veniți la Jocurile Olimpice. Am cumpărat biletul online din timp și totul a mers strună. Atenție doar că intrarea se face prin piramidă iar cozile (greu de imaginat că nu vor fi cozi la intrare, în ciuda fluxurilor bine gândite, de acces și exit) sunt în spațiu deschis. Eu am prins un soare torid. În alte zile poate plouă… De avut acest aspect în vedere, poate fi disconfort mare.
Odată intrat, a început să se simtă aerul condiționat și am pornit explorarea. Recunosc că, deși așteptările erau calibrate, tot mi s-a părut uriaș. Având doar 2-3 ore la dispoziție, am pus accentul pe sectoarele de pictură, dar mi-am permis luxul să trec și prin aripa cu sculpturi. Bine am făcut, deoarece sunt impresionante.
Am sărit peste diverse camere alocate obiectelor de artă sau mobilier, fiind interesat să surprind cât mai mult din pictură. Chiar și așa, nu a fost deloc simplu, deoarece numărul tablourilor expuse este uriaș. Deși nu am reușit să aloc timp suficient pentru a aprofunda, aș spune că mi-am făcut măcar o părere de ansamblu.
Nu îmi dau seama dacă este doar o impresie (știu, impresioniștii sunt expuși peste Sena, la Orsay 🙂 ) dar am avut senzația că mai toată lumea avea un țel unic, acela de ajunge la Mona Lisa. Încăperea în care se află celebra pictură a lui Da Vinci, deși spațioasă, era arhiplină. Se așteaptă minute bune până reușești să ajungi undeva în apropierea tabloului, pentru o fotografie și bifa personală că ai făcut-o și pe asta. După părerea mea, este unul dintre cele mai bune exemple de marketing. Nu contest calitatea lucrării, dar am mari dubii că, dacă nu ar fi avut povestea, celebritatea autorului și price-tag-ul aferent, oamenii ar fi fost atât de marcați de acest portret.
Mi-a plăcut Luvrul? Desigur, este impresionant, și mi-ar plăcea să revin, să aloc mai multe ore pentru a înțelege mai bine ceea ce este expus. Cu toate acestea, nu se înscrie în topul preferințelor mele. Este aglomerat și mi-e greu să cred că sunt multe zile în care ar fi mai lejer. Este foarte amplu și greu de cuprins. Tablourile, având în vedere perioadele din care provin, sunt preponderent bazate pe teme religioase, alegorii specifice. Par a fi din același stil (desigur, sunt acoperite mai multe curente, dar varietatea venită odată cu secolele 18-19 nu intră în experiența furnizată de Luvru, cel puțin nu din ce am văzut eu, posibil să mai fie aripi / expoziții care să-mi fi scăpat).
Pun mai jos câteva imagini. Ca de obicei, recomand vizita, fotografiile nu sunt deloc de ajuns pentru a admira splendoarea operelor…


























JMW Turner – Landscape with a distant river and a dam


Categoric, un muzeu care trebuie vizitat! Recomand achiziția biletelor online, din timp, și să nu fiți pe grabă. Aș zice că jumătate de zi (deci cam 4 ore) sunt OK, nu pentru a vedea tot, dar pentru a nu avea sentimentul că ești într-o cursă.
Si, pentru că 2024 a fost an olimpic, o imagine amuzantă din secțiunea destinată Jocurilor:
