Muzeul Orsay

Muzeul Orsay, sau, mai bine cunoscut sub formularea „Musée d’Orsay”, poate fi văzut drept un frățior mai mic al mult mai faimosului Luvru. Stă pe malul opus al Senei, puțin mai spre vest, la circa 1km. Adică 15min de mers pe jos.

L-am revizitat în aug2024, în timpul Jocurilor Olimpice de la Paris. Nu am avut bilet cumpărat online, am achiziționat unul de la casele de la intrare. Nu am stat la coadă, totul a mers repede. Costul biletului a fost de Euro12.

De ce ar mai fi nevoie de un muzeu vizavi de Luvru? Pe scurt, Muzeul Orsay are în focus artiști și opere din secolele XIX și XX (în special între 1848 și 1914, preponderent din Franța), pe când Luvru este centrat pe perioade mai vechi și artiști din mai multe zone ale lumii. Este puternic asociat impresionismului și post-impresionismului, fiind cel mai relevant muzeu din lume pentru aceste curente. În 2023 a avut circa 3.9 milioane vizitatori (față de 8.9 cât a avut Luvru).

Muzeul activează într-o fostă gară, finalizată pentru Expoziția universală din 1900 (în același an au avut loc și Jocurile Olimpice de la Paris, a doua ediție după cea inaugurală din Grecia din 1896). Din 1939, Gare d’Orsay a devenit neîncăpătoare pentru trenurile tot mai mari. După mai multe utilizări pe parcursul războiului mondial și ulterior, clădirea a fost în în cele din urmă destinată muzeului, la finele anului 1986.

Pot spune că taie răsuflarea încă de la intrare. Zona centrală este dominată de sculpturi ample. Culoarele laterale conțin picturi, în special orientalism și opere timpurii ale impresioniștilor. Impresioniștii și post-impresioniștii se află la etaj. De asemenea, vizitatorul poate opri la o cafea, să servească masa sau să admire Sena de pe terasă. Spectacolul este total. Câteva imagini, mai jos:

Să trecem către impresioniști (și post-impresionism)…

Sculpturile din Orsay sunt de asemenea un punct de atracție. O zona de contemplare și admirație a trupurilor și sentimentelor, încremenite în rocă, lemn sau metal, prin munca și geniul unor artiști.

Muzeul Orsay impresionează și prin alte aspecte, în afara sculpturilor și picturilor. O atracție deosebită o are macheta 1:100 a Operei din Paris și a străzilor învecinate, aflată sub podea în aripa estică, plus macheta în secțiune longitudinală a Operei, o ocazie pentru a vedea complexitatea unei astfel de clădiri. Ambele realizate de Richard Peduzzi.

Un aspect extrem de atractiv comunicat pe pagina web a muzeului, este donația Marlene și Spencer Hays, texanii care între 2016 și 2019 au donat impresionantul volum de circa 600 opere muzeului Orsay. Pentru expunerea acestei colecții este dezvoltat un plan de extindere a muzeului, care ar trebui să se finalizeze în acest deceniu (estimarea este 2026 – pare-se tot prin donația unei persoane din SUA, anonim deocamdată).

Nu cred că ar trebui să fac asta, dar nu mă pot abține. Deci, Luvru sau Orsay? Dacă ar fi să aleg să petrec 2-3 ore de relaxare în mijlocul artei, aș alege Orsay. Este mai mic (dar nu mic!), poate fi înțeles și acoperit mai bine într-o vizită normală la un muzeu. Operele îmi plac mai mult, are mai puțin alegorii religioase și mai mult pictură de gen. Este mai puțin aglomerat și are mai puțin alergători după o fotografie în fața unui trofeu. Chiar este un loc care merită vizitat de mai multe ori. Aș spune că este un must-do pentru orice vizită prin Paris.