Jocurile Olimpice Paris 2024
În 2024, Jocurile Olimpice de vară s-au întors acasă, la părintele lor. În 1896, după mai mulți ani de muncă și efort diplomatic, Pierre de Coubertin a pus bazele jocurilor moderne. Iată că, 128 ani mai târziu, acest eveniment are o scară planetară și este, pentru majoritatea sportivilor, cel mai frumos vis.
Cu ce am rămas eu, după JO de la Paris?
În primul rând, top-of-mind, pot spune că este Olimpiada lui David Popovici. Desigur, nu trec în plan secund celelalte medalii obținute de reprezentanții României, dar, pentru natație, este prima medalie de aur la probe masculine. Avem performanță olimpică în acest sport după mulți ani de pauză. Totodată, avem din nou succes cu puternicii noștri sportivi de la canotaj. România s-a prezentat cu o delegație de 106 sportivi, pentru 17 sporturi. În total, ne întoarcem de la Paris cu:
- 3 medalii de aur: David Popovici (înot, 200m liber) / Andrei Cornea şi Marian Enache (dublu vâsle masculin) / Maria Magdalena Rusu, Roxana Anghel, Ancuţa Bodnar, Maria Lehaci, Adriana Adam, Amalia Bereş, Ioana Vrînceanu, Simona Radiş și Victoria Ştefania Petreanu (canotaj, 8+1 rame feminin)
- 4 medalii de argint: Ancuţa Bodnar şi Simona Radiş (canotaj, dublu vâsle feminin) / Ioana Vrînceanu şi Roxana Anghel (canotaj, dublu rame feminin) / Gianina van Groningen şi Ionela Cozmiuc (canotaj, dublu vâsle feminin – categorie uşoară) / Mihaela Cambei (haltere, cat.49kg)
- 2 medalii de bronz: David Popovici (înot, 100m liber) / Ana Maria Bărbosu (gimnastică, sol – după decizia TAS)
Cu acest palmares, România a terminat pe locul 23 în clasamentul pe medalii! Este o performanță peste nivelul precedentelor 3 ediții ale Jocurilor Olimpice. Felicitări!! Pe primele 5 poziții s-au plasat SUA, China, Japonia, Australia și Franța.
Alte amintiri legate de această ediție:
- Festivitatea de deschidere, cu ambarcațiunile, pe Sena. O inovație, pentru prima oară când se desfășoară în afara unui stadion. Prima mea reacție a fost mai degrabă critică, în sensul că preferam atmosfera specifică a arenei. Apoi am acceptat și cred că are beneficii și o astfel de abordare, mult mai mulți oameni pot beneficia de acest spectacol live (să nu uităm că prețurile pentru un bilet pe stadion, la deschidere, sunt astronomice). Da, a mai fost și ploaia, plus multele discuții legate de „curcubeu” și societatea de azi, dar, din fericire, s-au estompat sub tăvălugul competițiilor. Din ceremonia de închidere, memorabil este saltul lui Tom Cruise și trecerea drapelului, în stil Hollywood, către organizatorii JO2028, la Los Angeles.
- Teddy Riner. Poate nu era foarte cunoscut de cei care nu sunt interesați de judo. A fost însă sportivul care a aprins flacăra olimpică (alături de Marie-Jose Perec). Deci, măcar din curiozitate, merita un scurt Google search „who is Teddy Riner”. Astfel, puteam afla că era triplu medaliat cu aur olimpic și de 11 ori campion mondial! Nu e de ici-colea, așa-i? În plus, la Paris, la 35 ani, într-o atmosferă incredibilă, a mai câștigat o medalie de aur la individual și una pe echipe, într-un meci de infarct împotriva Japoniei.
- Leon Marchand. După părerea mea, cred că este olimpiada lui Marchand! 4 medalii olimpice la individual plus un bronz pe echipe! Toate medaliile individuale cu record olimpic! Un adevărat fenomen! Atmosfera din bazinul olimpic, de asemenea, fabuloasă!
- Gabby Thomas – noua mea preferată din lumea atletismului! Absolventă de Harvard (neurobiologie, cu un MD în epidemiologie!), foarte elegantă și dedicată în tot ce face, a adus SUA 3 medalii, toate de aur. Victoria la 200m a fost un spectacol, prin modul clar în care a câștigat, în fața lui Julien Alfred, aurul de la 100m (prima medalie olimpică, pentru Santa Lucia, un adevărat erou național la ea acasă). După Londra 2012 scriam că sunt fascinat de frumusețea alergării lui Allyson Felix (articol). Iată că 12 ani mai târziu revin tot cu aprecieri pentru 200m feminin, de data aceasta admirând suplețea alergării lui Gabby.
- Un dublu fascinant la tenis, Nadal – Alcaraz. Deși au fost eliminați în sferturile de finală, această echipa a generat un mare val de energie între suporteri. Personal, l-am văzut ca un schimb de generații. O atitudine nemaipomenită și un joc foarte frumos.
- O finală fabuloasă la tenis masculin simplu, între Novak Djokovici și Carlos Alcaraz. Sârbul s-a impus cu 7-6, 7-6 după un meci încântător, cu un nivel tehnic remarcabil și o determinare exemplară din partea ambilor jucători. Comentatorii apreciau că este, probabil, cea mai frumoasă finală olimpică la tenis masculin. Sunt de aceeași părere (desigur, presupun, nu le știu pe toate celelalte 🙂 ).
- Cursa de 100 metri masculin câștigată de Noah Lyles, cu diferență de miimi față de jamaicanul Kishane Thomson. Ambii apar în clasament cu 9.79!
- Lipsurile mari ale jamaicanilor la probele de sprint. Accidentări la fete și performanțe scăzute la băieți. Ce s-a întâmplat cu ei?…
- Recordul mondial de 6.25m, stabilit la săritura cu prăjina, de simpaticul Armand Duplantis, într-o atmosferă superbă pe final de zi, în Stade de France. Deși numele nu prea o arată, concurează pentru Suedia.
- Incredibila performanță a cubanezului Mijain Lopez Nunez, la lupte greco-romane 130kg , care la 41 ani a câștigat a 5-a medalie de aur! Singurul sportiv din lume care a realizat acest lucru, indiferent de sport! La finalul meciului câștigat pentru aur, în obiceiul luptătorilor, și-a scos ghetele și le-a lăsat solemn si cu demnitate pe saltea, semn al retragerii sale din activitate. Un moment foarte emoționant. Respect!!
- Finalul la 1500m bărbați, probă terminată electrizant cu record olimpic de către Cole Hocker.
- Finalul la 400m bărbați, cu finish-ul fantastic al lui Hall vs Smith.
- Finala la 400m garduri feminin, cu aur Sydney McLaughlin-Levrone și nou record mondial, într-o victorie impresionantă, la mare distanță față de restul alergătoarelor.
- Nafissatou Thiam (Belgia) și a treia sa medalie de aur consecutivă la heptatlon. Atmosfera frumoasă dintre heptatloniste la final.
- Prima olimpiadă în care a fost introdus breakdance (sub numele de breaking). Prima medalie olimpică de aur la acest sport, câștigată de Japonia, prin b-girl Ami Yuasa. La băieți a câștigat b-boy Phil Wizard (din Canada, dar tot de origini asiatice). Spectacol deosebit oferit de acești performeri, situați undeva între artă și sport. Nu este în plan pentru 2028 dar, cine știe, poate va mai reapărea în repertoriu pe viitor.
- Thrillerul din jurul medaliei de bronz a Anei Maria Bărbosu la gimnastică, sol. Călcâiul în afară sau nu? Până la urmă, TAS a dat OK contestației României și am câștigat în fața americancelor.
- Clopotul de pe pista de atletism. Un punct de atracție și un moment de veselie.
- Ultimele momente ale finalei la baschet feminin, între SUA și Franța. Franța a fost pe punctul să egaleze în ultima secundă și să trimită meciul în prelungiri. Era nevoie de 3 puncte. Aruncare în ultima secundă și coș…dar a fost călcat semicercul și aruncarea a fost doar de 2 puncte. Ținând cont că se jucau medaliile de aur, momentul a avut o încărcătură deosebită.
- O oarecare prioritizare a interesului pentru probele feminine. Mai multe finale feminine au fost după cele masculine. Foarte interesantă abordarea, zic că este o decizie bună pentru creșterea interesului pentru sportul feminin. În plus, este prima Olimpiadă echilibrată pe numărul participanților, feminin-masculin. De apreciat!
- Marathon pour Tous – tot pentru prima oară în istoria Jocurilor Olimpice, a existat și o probă de maraton pentru publicul larg, organizată pe traseul oficial, sâmbătă seara/noaptea. O idee excelentă, care sper să rămână! Îmi pare rău că nu am știut mai din timp.
- Din nou, Franța a venit cu multe noutăți, le apreciez această creativitate. Chiar curaj, câteodată, putem spune. Nu de alta dar, sâmbătă după-amiază, fix înainte de Marathon-pour-Tous, am revizitat Musee d’Orsay. Acum mai bine de un secol, niște îndrăzneți din Paris revoluționau pictura. Desigur, și atunci erau numeroși oameni, care mai de care mai importanți și prețioși, care spuneau că nu e bine, nu e frumos, nu e estetic, nu e de viitor, nu și nu și nu. Dar schimbările vin cu atitudine. Iar Franța se poate mândri cu destule, prin trecutul ei…
- Mă așteptam cumva să fie o mare bătălie între SUA și China, pentru podiumul medaliilor. Dincolo de performanța României, apreciez poziția a 3-a a Japoniei și mă surprinde plasarea Germaniei abia pe locul 10. Korea se dovedește o forță și în sport, pe locul 8.
- Îmi pare rău că nu mai văd Romania între forțele lumii la gimnastică…
- Am instalat Max și am putut urmări live competițiile care m-au interesat. Foarte util.
- Last but not least, că tot facem trecerea spre LA: un simpatic Snoop Dog :), care apărea unde nu te așteptai, precum Scrat din Ice Age :).
În fine, este prima Olimpiadă la care reușesc să ajung. Am fost doar pe final, sâmbătă și duminică. Dar a meritat tot efortul!!! Mi-ar plăcea să mai merg. Un spectacol fascinant, o atmosferă greu de descris, o organizare amplă. Despre asta, voi scrie puțin mai pe larg…
În încheiere vreau să scriu despre un moment care nu cred că s-a văzut pe la TV, dar am avut plăcerea să-l trăiesc live. Finalul probei de maraton feminin, în ultima zi a Jocurilor Olimpice. Aici nu voi vorbi despre aur, ci despre spiritul olimpic. Nu voi vorbi despre Sifan Hassan, câștigătoarea aurului. Nici despre Meringor, alergătoarea României, plasată pe un onorabil loc 7. Voi scrie despre Kinzang Lhamo, din Bhutan.
Cine este Lhamo? Ei bine, este ultima clasată în proba de maraton feminin. Pentru o imagine mai clară, Hassan a terminat în 2:22:55. Locul 79, în puțin peste 2:55. Iar Lhamo a terminat în 3:52:59, cu aproape o oră mai târziu decât alergătoarea dinaintea ei. Conform rezultatelor oficiale, este Personal Best pentru alergătoarea din Bhutan. De ce este acest aspect atât de remarcabil? Deoarece mii de spectatori au stat în soare încă o oră să o aștepte. Sute de oameni de ordine, de la jandarmi la oamenii care asigurau curățenia, au trăit emoția acestui final. Atmosfera la finiș a fost impresionantă. Oameni de toate vârstele alergau pe margine alături de ea, cu steaguri din toate colțurile lumii, aclamând o sportivă dintr-o țară pe care probabil nici nu o pot repera pe hartă. Acesta este spiritul olimpic! Dovadă mai clară a frumosului din oameni, indiferent de origini sau credințe, nici că puteam vedea! Iar dacă apare vreo lacrimă în colțul ochiului, în acest spectacol al umanității, ei bine, să o lăsăm să vină, căci face parte din aceeași minunată poveste…
PS: capturile foto le-am făcut de pe Eurosport, uitându-mă cu mare interes la o mare varietate de sporturi, cum numai la Olimpiadă se întâmplă. Sigur sunt și alte momente magice pe cale le-am ratat, am pus aici ce am putut vedea și ce mi-a rămas în amintire.