Hăt departe

Coreea de Sud

Sau, mai pe românește, South Korea 🙂

Nu cred că m-aș fi grăbit să pun această destinație în topul priorităților, dacă a mea nevastă nu ar fi devenit, în ultimii ani, o admiratoare a culturii K. Am fost și eu expus la câteva touch-point-uri, precum mâncarea (au început să apară tot mai multe opțiuni de a experimenta bucătăria lor, și, recunosc, este foarte bună), filmele sau muzica. În plus, printre tineri, sunt numeroși cei atrași de aceste subiecte. Prin urmare, m-am mai interesat și eu și mi s-a stimulat interesul pentru a vedea și a afla mai multe despre această țară, cu o evoluție fascinantă în ultimele decenii. Ofertă decentă la biletele de avion și…pe-aici ți-e drumul.

Am zburat cu Turkish Airlines. Am fost în total 7 persoane și am stat în Coreea circa 12 zile (2-13 mai 2024). Sezonul este bun, clima foarte apropiată de a noastră. Traseul a fost: Seoul, Gyenongju, Busan, Jeju, Seoul. Le voi descrie pe scurt, lăsând și câteva fotografii să transmită din atmosfera locurilor.

Seoul

Seoul (voi utiliza scrierea din engleză, e mult mai folosită pe plan internațional), un oraș de circa 10 milioane de locuitori, mi-a plăcut, de la primele interacțiuni. Are un vibe bun. Pare o metropolă sigură și care are foarte multe de oferit. Noi am stat în Seoul de două ori, primele și ultimele zile ale excursiei. În prima escală, am fost cazați și ne-am învârtit mai ales în zona Myeongdong. Am vizitat palatul Myeongbokgung, străduțele din Bukchon Hanok Village și Deoksugung Palace, toate relativ în aceeași arie (aproape de Gara centrală și de City Hall). La vizitarea Myeongbokgung recomand închirierea de hanbok (hainele lor tradiționale). Nu costă mult și, pe lângă faptul că se încadrează perfect în peisaj, vei intra pe linie separată în incintă, fără a mai plăti bilet. Palatul e construit la sfârșitul secolului XIV, în perioada Joseon (fiind cel mai mare dintre palatele acelor vremuri, locul în care trăia familia regală și unde își avea sediul guvernul).

În aceeași arie centrală a orașului, ne-am învârtit mult pe străduțele din districtul Jongno, cu farmecul lor medieval, pline de restaurante, cafenele și mici magazine artizanale. Bucătăria coreeană este gustoasă dar, atenție vegetarienilor, majoritatea meniurilor conțin carne. Se mănâncă porc, pui și vită, cam ca pe la noi. Multe restaurante au grătare în mijlocul mesei. La capitolul băuturi, opțiunile la îndemână sunt berea și soju (un fel de țuică-rachiu, care poate să nu placă, dar pe care ei o mai combină cu berea).

Am vizitat MMCA (National Museum of Modern and Contemporary Art) Seoul dar, din păcate, nu prea m-a impresionat. Poate nu am prins o perioadă bună…Am fost apoi și pe la SeMA (Seoul Museum of Art – foarte aproape de palatul Deoksugung), care mi-a plăcut mai mult. Am prins o expoziție de urbanism și arhitectură sustenabile, am plecat cu o stare de bine văzând că există interes real pe dezvoltări durabile. Plus o expoziție interesantă a pictoriței Chun Kyung-ja (expoziție permanentă, „Eternal Narcissist”, unde nu ai voie să faci fotografii, așa că, fără imagini de aici).

Câteva fotografii din primul popas în Seoul, din zone aflate la nord de Han River (am lăsat denumirea în engleză deoarece, din ce am citit, pare că este încadrat la râuri. Cu toate acestea, atinge pe alocuri chiar 1km lățime, deci l-aș numi lejer fluviu…)

Cumpărarea de bilete de tren, de la aeroport spre Seoul (AREX Express Train).
Interes mare pentru pictură și caligrafie
Un magazin-atelier de arme găsit printr-un subsol, în Jongno
La palatul Myeongbokgung sunt diverse spectacole drăguțe peste zi
Hanbok-ul poate fi dificil de îndurat când e soare torid, dar merită experiența
HBAF. O lume a ronțăitului. Tot felul de opțiuni, pentru toate gusturile. Plus un marketing de invidiat… Le vei găsi peste tot prin Coreea…
Bukchon Hanok Village.
Kwangjang market, plin de street food și multe magazine, din categoria… „economy” 🙂 Aș zice că nu merită decât pentru partea de mâncare, dacă ești în trecere
Palatul Deoksugung. Aici parcă se vede și mai bine îmbinarea tradiționalului cu modernul.
SeMA. Seoul Museum of Art.
Interesul pentru o dezvoltare durabilă, cu respect față de mediu…
Ăștia da, turtitzi 🙂 – în apropiere de SeMA.

A doua ședere în Seoul, cea din ultimele zile ale excursiei, a fost pe malul sudic al râului Han. Mai exact, în districtul Gangnam, bine-cunoscut lumii întregi prin celebrul Gangnam Style, primul video YouTube din istorie care a depășit 1 miliard de vizualizări (la finalul anului 2012). Acum, retrospectiv, nu pot pune degetul pe ceva specific în zona respectivă, nu este nimic wow. Dar aș recomanda cuiva să meargă acolo, deoarece am fost în câteva puncte de atracție în proximitate, care mi-au plăcut. În plus, sunt multe magazine și restaurante pentru toate gusturile (inclusiv o ofertă decentă pe bucătărie europeană, pentru cei care s-au plictisit de specificul local).

Deci, pe unde am fost? Lotte Tower este o atracție care nu ar trebui ratată. Poți admira orașul de la peste 400 metri. Costul biletului este decent, iar noi – nu știu dacă am fost norocoși sau nu – nu am stat la coadă. Da, vei păși la un moment dar (desigur, doar dacă vrei) pe o podea de sticlă, văzând orașul undeva, la mare distanță, dedesubt. Pentru cei cu copii, este în apropiere și un parc de distracții, un fel de Disneyland local. Un mall interesant la baza turnului, aș spune că din categoria high-end. După gustul meu, recomand mai degrabă COEX, unde vei găsi atât magazine interesante cât și foarte multe restaurante, cafenele și celebra Starfield Library – o bibliotecă faimoasă pentru aspectul ei. Nu vei putea cumpăra cărți acolo, dar sigur îți vei face poze :). Aproape de COEX se află un templu buddhist, Bongeunsa (construit inițial în secolul VIII).

Între Lotte Tower și Coex sunt aproximativ 2 km, pe care îi poți parcurge pe jos, pe un bulevard care omagiază sporturile olimpice. Este plin de statui cu tot felul de sporturi. La capătul dinspre vest (de lângă COEX) se află Stadionul Olimpic, unde au avut loc jocurile din 1988. Deși au trecut mulți ani de atunci, parcă am resimțit încă emoția unei Olimpiade. Ceva încă plutea în aer. Plimbându-mă pe strada vedetelor, unde erau imagini cu sportivii coreeni surprinse pe plăci metalice, am înțeles că efortul lor, în general al celor care reușesc să participe la un asemenea eveniment, este un bilet pentru eternitate. Unii poate acum nu o duc tocmai bine, unii poate nici nu mai sunt printre noi, dar memoria lor va rămâne. Există acolo și o statuie, cu primul medaliat olimpic de origine coreeană. Este vorba despre Sohn-Kee Chung, aur la proba de maraton la Berlin 1938 (la vremea respectivă, a concurat pentru Japonia, Coreea fiind sub ocupație niponă). Cu 2h29m19s, a stabilit un nou record olimpic, la acea vreme… Ținând cont că m-am suprapus cu momentul semimaratonului din București, organizat de prietenii de la Bucharest Running Club, am decis să omagiez și eu cumva acest moment și am băgat o alergare de 15km, în dimineața din 12 mai. Am ales o rută care să mă ducă pe lângă Stadionul și parcul olimpic. M-am simțit bine, cumva împăcat cu gândul că nu am fost și eu la start în București.

O altă chestie deosebită pe care am făcut-o în Seoul, în Gangnam, a fost vizita la Kukkiwon, sediul central al Taekwondo-ului din Coreea (și, implicit, din lume). O să povestesc mai detaliat experiența de acolo în alt loc, când voi finaliza un mic „proiect” pe care îl am în minte legat de sporturile de luptă. Până atunci, doar menționez că am fost foarte impresionat de modul cum sunt organizați, de ospitalitate, de felul cum au reușit, în 50 ani, să crească acest sport la scară globală. Este un exemplu care transcende sportul. Putem vorbi aici despre politic, despre cultural, despre determinarea unei națiuni care, atunci când își propune ceva, muncește din greu și reușește să ajungă la succes. „Miracolul” coreean nu este întâmplător! Oamenii aceștia nu au avut noroc, nu le-a picat nimic din cer. Au gândit o strategie, au stabilit niște pași și au progresat, etapă cu etapă. Totul pe termen lung, nu pe „mandate” de 3-5 ani, fără „mie ce îmi iese” sau „trag tare, dau un tun și gata”. Or fi avut și ei oameni de genul ăsta, dar se vede în dinamica lor că baza este solidă, că motorul lor este puternic iar cei din spatele volanului au știut ce fac.

Lotte World Tower. 555 m în total. Construit în 2016 și inaugurat în 2017. La momentul respectiv era a 5-a cea mai înaltă clădire din lume. La momentul scrierii acestui articol, este pe locul 6 din lume.
Cu încredere că geamu’-i gros
Umbrelele amplasate la colțurile intersecțiilor, unde lumea așteaptă la semafor, se dovedesc bine-venite, atât pe ploaie cât și pe soare. Nu cred că reprezintă o avere, iar utilitatea este foarte mare.
Bulevardul care duce de la Lotte Tower spre Stadionul Olimpic este plin de statui care omagiază sportul.
În timpul alergării de pe 12 mai, am trecut pe lângă Stadionul Olimpic. În fotografie, statuia lui Sohn-Kee Chung, medaliat cu aur la proba de maraton, la Berlin în 1938
Starfield Library, un loc spectaculos în COEX mall.
Prin Gangnam, un magazin de lux pentru, prietenii noștri patrupezi…
Am asistat la un antrenament, la Kukkiwon, sediul central al Taekwondo-ului.
Alături de Marele Maestru Lee Dong Sup, 9 dan, Președintele Kukkiwon (World Taekwondo Headquarters și sediul World Taekwondo Academy).
El, extrem de amabil, eu, extrem de norocos 🙂
Din colecția K-stars… Era plin de tineri care își făceau fotografii aici

Busan

Busan este al doilea mare oraș al Coreei de Sud. Situat pe coastă, în sud-est, are între 3-4 milioane locuitori. De când am ajuns aici, ne-a plăcut mult (probabil a contribuit și aerul de mare).

Am fost cazați într-un hotel relativ aproape de piața de pește Jagalchi market, unde am și fost să mâncăm. Foarte bun și surprinzător de ieftin. De altfel, mesele în Coreea ne-au dat mai tot timpul sentimentul că sunt mai avantajoase la preț decât în România.

Am petrecut câteva ore în Gamcheon Culture Village, un district muncitoresc construit prin 1920-1930. Relativ aproape de port, pentru a avea la îndemână forță de muncă. Recent, în 2009, guvernanții au decis transformarea acestui cartier într-un „sat cultural”, aruncând o provocare comunităților de artiști pentru a susține o schimbare. Rezultatul este dezvoltarea unei arii cu mare atractivitate turistică, plină de culoare (la propriu și figurat), care, la această oră, este împânzită de cafenele și magazine artizanale. Ar fi putut să devina o favelă. Dar, suntem în Coreea de Sud, deci a devenit o oază de interes, vizitată de milioane de oameni și, nu în ultimul rând, foarte sigură.

La mică distanță se află plaja Songdo, un mic golf frumos amenajat și cu câteva zone de belvedere. Din păcate, ne-a prins ploaia în ziua respectivă, așa că nu ne-am putut bucura de tot ce avea de oferit. Am avut și o tentativă să ne plimbăm cu time-capsule dar, după ce am petrecut cam o oră în trafic, am renunțat la idee, fiind ploaie și vând. Așadar, rămâne pentru altă dată, dacă vom mai ajunge pe acolo…

Interesant de văzut cum se manifestă trendurile pe nutriție și life-style.
Proiectul Miro-Miro, o idee care mi-a plăcut, în Gamcheon Culture Village.
O cafeluță savurată în tihnă, în Gamcheon Culture Village
Gamcheon Culture Village
Promenadă pe lângă Songdo Beach
Când te lupți cu Starbucks, poate fi nevoie de poziționări inovatoare și îndrăznețe!

Gyeongju & Templul Golgulsa

Una dintre „provocările” acestei excursii a fost o escală la un templu budist, relativ aproape de Gyeongju. Între Seoul și Gyeongju am mers cu trenul lor de viteză, KTX, care rulează cu aproximativ 300 km/h. În Gyeongju am stat destul de puțin, câteva ore. Un orășel destul de mic, o fostă capitală pentru circa 1000 ani (mileniul I). Probabil că are ce arăta, noi ne-am plimbat doar câteva ore pe niște străzi comerciale din zona centrală, nu am apucat să vedem prea multe. Din bus-ul cu care am umblat, am văzut niște zone foarte frumoase cu parcuri și piste de biciclete, posibil să fie o calitate a vieții ridicată pentru cine reușește să se bucure de ele…

Motivul pentru care am ajuns acolo a fost deplasarea către Golgulsa, templul budist la care am stat o noapte. Cazarea este separată, bărbații cu bărbații, femeile cu femeile (nu s-a intrat în întrebări suplimentare despre ce înseamnă fiecare categorie, se pare că oamenii pe acolo au lucrurile încă clare). Ne-am îmbrăcat cu o uniformă de-a lor și am participat la tot felul de activități: am fost spectatorii unor demonstrații făcute de doi călugări (asta a fost interesant!), ne-a cântat o artistă (discutabil dacă chiar avea voce), am făcut și noi diverse exerciții, meditație, yoga… Am mâncat ca la mănăstire, la ore fixe și destul de militărește. De principiu, oamenii ar trebui să fie destul de tăcuți în acest loc, care este mai mult despre introspecție decât despre haz și socializare. Destul de greu de comutat stilul vestic, peste noapte, pe silence-mode, dar cred că ne-am pliat destul de bine pe specificul local. În total, cred că eram cam 40 vizitatori, de prin toate colțurile lumii. Una peste alta, o experiență drăguță, dar nu ceva memorabil. Sunt tentat să spun că e nevoie de mai mult timp pentru a intra în atmosferă, pentru a face o imersiune mai puternică în specificul cultural. Pe de altă parte, vorbim totuși despre un loc destul de comercial, nu cred că cei care se simt atrași de această zonă de spiritualitate o pot regăsi așa cum trebuie într-un astfel de temple-stay.

Intrarea în templul Golgulsa
Demonstrația de arte marțiale a călugărilor mi-a plăcut
Nu am reușit să surprind foarte bine în fotografie, dar pumnii călugărului arătau ca în filme. Practic, ceea ce citeam legat de antrenamentele lor, este cât se poate de adevărat. Omul avea ca niște platoșe, probabil construite în ani de zile de lovituri repetate…
Fără atâtea stele 🙂 Mâncarea însă doar pe vegetale, foarte gustoasă și hrănitoare.
Multe statui cu posturi specifice artelor marțiale (pe mine mă duc cu gândul la Kung-fu sau Qigong)

Jeju

Insula Jeju este una dintre principalele destinații de vacanță ale coreenilor. Nu este foarte mare (are circa 70km pe 30km) dar suficient cât să petreci acolo câteva zile. În plus, este foarte cochetă (totul pare ca scos din cutie). M-a impresionat numărul extrem de mare de muzee, pe tot felul de teme, unele complet neașteptate. Probabil că au fost dezvoltate pentru a oferi ceva de făcut celor ce vin cu copii sau pentru excursii școlare. Aici am zburat din Busan și am închiriat mașină (o Kia Carnival, care și-a făcut foarte bine treaba. Recunosc, în această excursie, m-am „îndrăgostit” de Kia Genesis, mi-au plăcut foarte mult!!). Insula este de natură vulcanică, sunt câteva locuri unde pot fi văzute foste cratere. Multe plaje, suveniruri, trails, multe puncte de atracție naturală (inclusiv din patrimoniul UNESCO). De asemenea, insula este foarte cunoscută pentru simpaticele ei bătrânele scufundătoare (unele în vârstă de 80 ani!) care caută diverse alge, crustacee și cine mai știe ce… Nu ne-am nimerit să le vedem în acțiune, dar pot fi găsite, la anumite ore, în diverse locuri ale insulei. Noi nu am fost în sezon estival, prin urmare, imaginea pe care o am referitor la potențialul plajelor este trunchiat. Deși cred că nu oferă o experiență a plajelor comparabilă cu alte destinații faimoase pentru acest lucru, Jeju poate compensa prin multitudinea de lucruri pe care le poți face. Imaginile de mai jos sunt doar o foarte scurtă mărturie…

Cazarea am avut-o foarte aproape de mare, pe latura de sud a insulei
Happy Parents’ Day! M-a impresionat!…
O alergare de dimineață
Din loc în loc, sunt statui cu doamnele scufundătoare, un simbol al insulei..
Foarte multe poteci amenajate, pentru promenadă
și, totuși, la ce am văzut pe aici, aș zice că nu-s duși cu pluta 🙂
Seongeup Folk Village – o localitate cu foarte multe gospodării tradiționale, un fel de muzeu al satului foarte amplu și destul de viu
Un trail drăguț, destul de lejer, pe Seongsan Ilchulbong
Am spus „destul de lejer”, nu extrem de lejer 🙂
După un lung drum de vreo… 30 minute, am atins vârful vulcanului. Tocmai la…180 metri 🙂
În orice caz, priveliștea e frumoasă
Chasing the sunset… După o „cursă” de peste o oră, l-am pierdut circa 2 minute… E bine totuși că se vedea frumos și din mașină
Muzeul sexului din Jeju este realmente surprinzător! Nu numai că nimeni nu se așteaptă ca în Coreea – în care trebuie să aștepți 20 episoade până el o ia de mână, iar în filmele mai îndrăznețe poate chiar se pupă pe obraz – să găsești așa ceva, dar nivelul la care este dusă experiența este foarte ridicat.
Deci, e loc și pentru oamenii de research 🙂
Facts are facts. Cred ca la acest „exponat” au suferit puțin când l-au expus, dar apreciem sinceritatea 🙂
prin orașul Jeju, pe latura de nord, pe lângă aeroport

Nu puteam trece peste experiența coreeană fără a detalia un aspect foarte important: bucătăria. Este ceva ce promovează și ei destul de intens în filme și, dacă ne uităm în jur, veți vedea că se extinde tot mai mult și în jurul nostru. Acum mi-e clar, nimic nu este întâmplător! Aș paria că, în câțiva ani (poate 3, poate 15, la asiatici nu e nimic ciudat să planifici pe următoarele decenii), felurile coreene de mâncare vor fi foarte cunoscute de consumatorul obișnuit din România, sau din Europa. Cum menționam mai sus, se gătește mult cu carne și, neapărat, la fiecare masă veți găsi kimchi (un fel de murături, folosite ca side-dish aproape în orice context). Printre felurile de mâncare puse pe wish-list / test-list și, în cea mai mare parte, bifate, sunt: tteokbokki, jajangmyeon, kimbap, bibimbap, japchae, rabokki, gukbap, naengmyeon și multe altele… Sperând că nu vă e foame, pun mai jos câteva mostre…

Este clar că fiecare are stilul său de turism, așteptări diferite de la fiecare vacanță. Cu toate acestea, îndrăznesc să dau câteva repere / sugestii: pentru Seoul minim 3-4 zile, pentru o plimbare mai extinsă prin țară un total de 10-14 zile (inclusiv cele alocate capitalei). Noi am plătit puțin peste Euro1000 pe biletul de avion București-Seoul și retur. În funcție de perioadă, probabil aceste prețuri la avioane vor mai varia. La momentul la care am fost noi (primăvara 2024), pentru 10-12 zile, un nivel decent de buget este în jurul sumei de E2500 de persoană (toate cheltuielile incluse).

În final, că am tot fost întrebat, câte ceva despre cum văd eu Coreea de Sud în raport cu Japonia. Desigur, voi răspunde cu doza asumată de subiectivism, punctând că am întâlnit oameni, în ultima perioadă, care înclină balanța în fiecare dintre părți. Pe scurt, Coreea mi s-a părut mai prietenoasă, mai „ca la noi”. Cred că oamenii sunt ceva mai deschiși aici pentru europeni, pentru interculturalitate, par mai permisivi cu alte culturi. Japonezii aș spune că sunt mai ermetici, protejează ceva mai mult valorile lor tradiționale. Desigur, nimic nou, dacă ne uităm și la istoria ultimelor secole. Pe de altă parte, ordinea, disciplina, perfecțiunea, sunt mai degrabă aspecte pe care le asociez japonezilor. În plus, deși ambele limbi sunt o provocare pentru europeni, aș spune că denumirile și tot ceea ce este legat de Japonia este fie mai ușor de pronunțat și memorat, fie mai cunoscut. Fie că vorbim de kimchi versus sushi, taekwondo versus judo, Busan versus Kyoto, hanbok versus kimono, soju versus sake și așa mai departe, „brandul” japonez pare mai puternic. Cultura lor îmi pare mai profundă, mai autentică, mai diferențiată și mult mai puternic mediatizată în ultimii 50 ani. Desigur, va mai crește și Coreea de Sud, dar nu cred că va reuși să impună lumii atât de multe simboluri câte a dat Japonia, de la shoguni, samurai, ninja și geișe la Hokusai, Murakami, Kawabata sau Miyazaki, de la katane, origami sau ikebana la sumo, kabuki sau haiku.

Așadar, sperăm să fie liniște în zonă și urez călătorie plăcută celor care intenționează să viziteze Coreea de Sud!