Străinătate

Galeria Uffizi

Am vizitat galeria Uffizi în noiembrie 2015, când am fost la Florența, pentru maraton. La ora scrierii acestui scurt articol, este maratonul la care am scos cel mai bun timp al meu. Presupun că luna noiembrie poate fi catalogată drept extrasezon (oare există conceptul de extrasezon pentru Florența?). Dar, fiind mulți turiști veniți pentru evenimentul sportiv, mă gândeam că este foarte greu de cumpărat bilete. Auzisem despre cozile pentru care trebuia să vii pregătit cu orele, dacă nu aveai rezervare online. În fond, din câte o spun datele, este cel mai vizitat muzeu de artă din Italia.

Într-o dimineață, mi-am încercat norocul și…a mers foarte bine! În câteva minute am cumpărat biletele de acces și am reușit să intru în acest loc care rămâne cumva încrustat în memorie, parcă ar fi un efect al dălților miilor de sculptori care și-au adus aportul la ce este azi capitala Toscanei. Fusesem „avertizat” că orașul este un muzeu în aer liber, ceea ce mi-a fost confirmat în plimbările din zona centrală. Cu toate acestea, în momentul în care am pășit în sala sculpturilor din Uffizi, am rămas fără cuvinte. De obicei, în muzeele de artă, sunt atras mai mult de tablouri, de picturi. Aici pot spune că emoția cea mai puternică am avut-o în fața sculpturilor. Pun mai jos câteva fotografii, sper sa vă placă și să vă stimuleze să le vedeți pe viu, dacă nu ați făcut-o deja.

Interesant, unii cred ca lumea e așa cum e, începând cu sec XX. Uite că nu…

Este un loc pe care doresc să-l revizitez. În plus, înțeleg că muzeul a fost renovat și extins, recent, având mai multe săli și noi exponate.

Deci, rămâne pe lista de reveniri 😉 Atunci promit să adaug și informații despre tablouri.

Ciao!