Străinătate

Muzeul de pictură și sculptură din Istanbul

Muzeul se află în zona Tophane, în complexul Galataport (aproape de muzeul de artă modernă și de un shopping mall foarte cochet). Este la circa 1km de podul Galata, deci foarte ușor accesibil.

Clădirea este modernă. Muzeul are 3 etaje și merită să i se aloce măcar 2 ore, are foarte multe de arătat. În perioada în care l-am vizitat eu (început de noiembrie, 2023), pot spune că era destul de puțină lume.

După ce vizitasem cu o zi înainte Muzeul de Artă Islamică (pe care nu prea îl recomand, este foarte mic și mi s-a părut scump în raport cu experiența oferită), Muzeul de pictură și sculptură a fost o surpriză foarte plăcută.

Exponatele își au originea începând cu sfârșitul secolului XIX, deci de prin perioada de final a Imperiului Otoman.

Osman Hamdi Bey a întemeiat academia de arte frumoase în 1882 și este considerat precursorul mișcării artistice din Turcia, cel care a pus bazele dezvoltării generațiilor viitoare de artiști. La începuturi, majoritatea picturilor erau realizate de membri ai armatei. Ulterior, în prima parte a secolului XX și mai ales după proclamarea republicii în 1923, pictura s-a extins la nivel social și a reprezentat un mediu de ilustrare a realităților țării, de la peisajele Anatoliei la munca oamenilor și transformările din societate.

Interesant că, la începutul secolului XX, artiștii turci au fost implicați într-un proces de învățare, de import cultural, care a implicat copierea unor picturi reprezentative pentru arta apuseană, opere selectate cu grijă. Acestea sunt expuse în muzeu și, fără să vreau, am făcut o paralelă cu copiile de brand pe care tocmai le văzusem prin bazar și în toate magazinele dosite pe străduțe întortocheate, pline cu produse „originale”. Poate că rădăcinile unor lucruri pe care le vedem „în vitrină” sunt de fapt mult mai profunde, ascunse în modul de viață și în devenirea unui popor pe perioade mult mai îndelungate.

Muzeul este frumos documentat cu texte explicative (spre deosebire de majoritatea experiențelor pe care le-am avut în muzeele din România, cel puțin până la momentul scrierii acestui articol), care te poartă prin ultimii 150 de ani de istorie a Turciei și contextualizează operele expuse.

Din punctul meu de vedere este un „must-see”, un desert cultural bine-meritat, după o plimbare relaxantă pe malul Bosforului.

Mai jos, câteva fotografii. Ca de obicei, le pun doar pentru a da o idee, recomand vizitarea, sentimentele „la fața locului” sunt mult mai profunde! La majoritatea tablourilor am încercat să includ în fotografie și detaliile legate de autor și lucrare.

Muzeul este găzduit de o clădire modernă
Să înceapă distracția! Avem multe de văzut azi!
Tablou din perioada „copiilor”, de la începutul sec. XX
Matisse…reprodus
Foarte bine prinsă starea…de bine
După anii noștri de comunism, recunosc, îmi genul astă pare greu de absorbit. Trebuie însă făcută distincție, Kemal este și în ziua de azi văzut ca un mare erou național.
Imagini tipice pentru primii ani, de avânt, ai republicii
Afișarea nudurilor într-o țară islamică mi se pare mai îndrăzneață. Nu mă așteptam și apreciez
Din categoria egalității de sexe, avem și masculin și feminin. They nu apăruse încă…
Încep să se simtă influențele expresionismului, cubismului, suprarealismului. Adaptarea la tendințele contemporane se face mult mai rapid în noua Turcie.
Pe mine acest tablou m-a dus cu gândul la Munch și al său Scream
O frumoasă cameră dedicată caligrafiei
Un muzeu spațios, curat, modern, o oază de relaxare

Sper că v-am convins, la o următoare excursie la Istanbul, să includeți si acest obiectiv pe listă!