Gânduri

DIY și…Mental Balance

La primul val, când povestea lacătelor și barierelor era abia la primele ei paragrafe, mă uitam și eu în dreapta-stânga, cu intrigă și curiozitate, încercând să înțeleg ce și cum, să mă prind de legitățile de funcționare a noii lumi. Recunosc că, la acel moment, am fost oarecum mirat de wild-card-ul primit de magazinele tip Do-It-Yourself, ale căror porți au rămas deschise (spre bucuria mea și a multor altora), în condițiile în care numeroși frați sau veri într-ale comerțului s-au văzut siliți să țină lumina închisă. Am bătătorit și eu în perioada aceea poteca spre Hornbach (opțiunea cea mai apropiată de mine), am învățat prețurile la câteva sute de produse, aș fi putut deveni consultant de vânzări la câteva raioane, poate chiar plasator voluntar: „Bine ați venit! Ce doriți să achiziționați? Dibluri de 8? Desigur, o luați dreapta, în capăt faceți stânga și al treilea rând spre dreapta. Pe la mijlocul culoarului. Vedeți că este și o promoție bună la spumă poliuretanică”. Perspectivele mele de reconversie profesională s-au opintit într-una dintre limitările bazale ale marketingului: mai exact, nu aveam piață. Toți cei cărora m-aș fi adresat, deveniseră, la rândul lor, experți.

Văzând mulți alți retaileri închiși, în complexul comercial în care merg (deși aveau intrarea din exterior), m-am gândit că magazinele tip DIY (sau bricolaj, pentru iubitorii de croissant) prezintă o ridicată importanță strategică în stabilitatea unui cămin. Dacă ți s-au rupt pantofii sau ai nevoie de o cămașă nouă, mai poți trage de timp sau poți găsi substituți. Dacă ai însă ghinionul să se spargă o țeavă, să curgă apa prin tavan sau alte exemple din acest repertoriu vast de chestii neașteptate care te pot lovi fix când voiai și tu liniștit să vezi meciul (de fapt, filmul, care meci în perioada aia?), ei bine, nevoia de a rezolva treaba este mult mai stringentă. Adevărat că nu pentru lucruri arzătoare mi-am făcut eu rutina de a merge la Hornbach, dar am profitat de această „portiță”.

Efectele macro le-am văzut, ulterior, în cifre. Nu știu dacă s-a ales cineva cu temutul virus în urma vizitelor în magazinele DIY, mai degrabă cred că nu, deși, la o numărătoare „din avion”, aș paria că eram frecvent mai mulți clienți înăuntru față de plafonul maxim postat la intrare. Deci, ce ne spun cifrele? Ne arată o scădere per ansamblu a economiei. Unele sectoare au suferit serios. Dar…nu toate. Construcțiile au fost pe creștere, in primele 9 luni ale anului, cu 18%-19%. Iar în cadrul acestui sector, reparațiile și activitățile de întreținere au avut cea mai bună evoluție: o creștere de circa 50% față de aceeași perioadă a anului trecut.

Interesant cum fluxurile financiare și-au găsit trasee în perioada respectivă, precum apa curgătoare care, când dă de obstacole, face cumva și găsește rute ocolitoare. Închiderea forțată a anumitor robinete și menținerea altora deschise, a permis câtorva sectoare să iasă destul de bine din turbulențele primei părți a anului 2020.

Acum, la câteva luni bune de la starea de urgență, când lucrurile nu sunt deloc clare și al doilea val lovește în forță, prins în câteva proiecte care au de-a face cu echilibrul și comportamentele oamenilor în noul context, am o înțelegere ceva mai largă asupra beneficiilor aduse în martie/aprilie de magazinele DYI . Dincolo de efectele economice pozitive. Dincolo de faptul că ne-au oferit oportunitatea să facem tot felul de reparații și îmbunătățiri pe-acasă.

Magazinele DIY au acționat ca o supapă. Ca o un colac de salvare. Unii oameni mergeau acolo tocmai pentru a ieși; pentru a interacționa (chiar și dacă mai distanți și bine mascați), pentru a se mișca, pentru a se îmbrăca în haine de stradă, pentru a vedea lucruri noi. Mai mult, ni s-a oferit prilejul de a demara proiecte personale, de a ne focusa, de a face lucruri. O schimbare de mobilier, vopsirea unui gard, montarea unui parchet nou, schimbarea unor garnituri sau montarea unor corpuri noi de iluminat, ne-au ajutat să trecem prin acea perioadă instabilă, în care deplasările erau restricționate, în care mersul „la birou” a fost înlocuit de Zoom sau Teams.

Interesant cum magazinele DIY și-au ajutat clienții, oarecum indirect, în găsirea unui echilibru în plan mental, prin acest ghidaj, prin această orientare. Cred că acea situație punctuală poate creiona posibile soluții de a ne trata unele stări de plictis și pierderi de sens, care încep tot mai mult să se manifeste, în condiții de work-from-home prelungit. Recomandări de a porni proiecte personale, de a dezvolta anumite hobby-uri, de a alterna munca de birou cu cea fizică, de a lucra atât cu creierul cât și cu mâinile, de a mai ieși pe afară, iată doar câteva mici repere preluate din experiența avută cu DIY în primăvară. În plus, știm că acest echilibru nu îl putem achiziționa, off-the-shelf. Nu ni-l furnizează nimeni de-a gata, împachetat, „ready-to-eat”. Desigur, putem fi ajutați, există specialiști gata să ofere suport în aceste demersuri de găsire a stabilității psihice. Dar, pionul principal în această ecuație este chiar individul.

Ce poate fi mai relevant decât să luăm hățurile în mâini și să ne raportăm la cele trei cuvinte cheie:

Do It Yourself!