Dovedit științific

Cu siguranță, știința a adus multe beneficii omenirii, în măsura în care a fost folosită în scop pozitiv. Aș sublinia că lucrăm cu ipoteza că omul poate anticipa efectele, de scurtă sau lungă durată, ale acțiunilor sale. Altfel, chiar în scenariul unor bune intenții, efectele pot fi nocive, iar exemplele în acest sens sunt nenumărate (poluarea, defrișările, diversele decizii proaste legate de alimentație sau medicamentație, etc.)

Știința are fundamentele sale solide, este o redută a cunoașterii umane. Însă, în multe arii ale existenței noastre, se pomenește și de alte forme ale cunoașterii, ale relaționării noastre cu mediul înconjurător. Orientul, se zice, a pornit pe alte abordări. Și mi se pare riscant să avem o poziție dominantă din punct de vedere „științific” în raport cu popoarele dinspre Răsărit, fie că vorbim de arabii din „Cornul de aur”, leagănul omenirii, fie că ne raportăm la civilizația chineză sau dezvoltările insularilor din arhipelagul nipon. Ne-ar putea râde în nas, indiferent dacă vorbim despre trecutul în matematică, medicină sau inginerie…

De ce punctez aceste aspecte? Recent, am fost interesat într-o mai bună înțelegere a rolului unor alimente asupra organismului. Pe temele acestea există dezarmant de multe curente și idei, este o zonă total divergentă! Am descoperit, cu această ocazie, că multe alimente, cunoscute „din bătrâni” pentru efectele lor, nu ar avea de fapt un rol pozitiv (conform diverselor organisme de experți din „lumea civilizată”). Am dat rapid un tur de glob (mult mai rapid de 80 zile 🙂 ) și am aflat despre diverse plante de care auzisem, că nu ar fi mare scofală. De exemplu, pentru ginseng, deși e folosit de câteva mii de ani de către chinezi, ba chiar și azi medicina chineză încă îl utilizează, nu există dovezi științifice că are efecte pozitive asupra omului (wiki: ”modern research is inconclusive about its biological effects”). Fiind într-o stare semi-confuză, am aterizat și pe meleagurile noastre, poate se ridică ceața: am căutat despre mușețel, prietenul meu de ani de zile. Toate bune și frumoase, plantă aromată, dar nu există dovezi științifice că ajută în plan medical.

Poate este așa. Poate știința mă luminează, nu poți ignora pe cineva care vine cu datele unui studiu și îți arată clar, matematic, cum stă treaba! Sau, poate nu este chiar așa? Fără a spune că este albă sau neagră, vreau doar sa comentez puțin partea asta cu studiile cercetătorilor, britanici, americani sau români.

• în zona medicală, dacă omul de rând aude despre un studiu, este pus cumva în fața lui D-zeu. Nu îl poate contrazice, vorbim de omul în halat alb care a făcut un experiment misterios, a calculat ceva extrem de complicat și a ajuns la adevărul absolut! Ei bine, am o altă perspectivă. Studiul poate fi corect, dar hai să ne întoarcem la celebra ”falsificabilitate” popperiană. Studiile de acest gen sunt în maaaare proporție statistică. Adică o matematică mai aparte, cu mult input din teoria probabilităților. Cu siguranță am o imagine limitată asupra ”breslei” medicilor, dar atât cât am avut eu de a face cu ei, sunt foarte sceptic privitor la cunoștințele lor matematice. Lăsând eufemismele deoparte, cred că medicii stau extrem de prost la acest capitol, în general (faceți o mică retrospectivă și amintiți-vă de colegii din liceu care dădeau la medicină, cât lucrau la mate și cam care era nivelul…). Dintre aceștia, unii ajung specialiști, poate chiar foarte buni în specializările lor. Doar că matematica este altceva (ca și managementul de spitale, alt subiect are era confuzant pe la noi dar parcă s-a mai reglat). Prefer să tratez cu foarte multă atenție detaliile metodologice ale unor studii care afirma A sau B, nu să le iau de facto ca fiind adevărate.
• Desigur, aș putea să nu îmi fac atâtea griji, din moment ce un studiu este publicat în literatura de specialitate, girul valorii de adevăr este purtat de respectiva organizație. Serios??? Ne întoarcem la ce a zis popa? Pentru cei mai creduli, o să amintesc un experiment făcut fix pe domeniul medical, în care niște specialiști cunoscuți au scris un material pe o temă legată de sănătate și tratamente (mai exact, de cancer), în care, în mod intenționat, au inserat niște aberații. Practic, au scris voit un articol greșit, incorect, grosolan. L-au trimis spre publicare către peste 250 publicații de profil, din lume. Peste 150 le-au aprobat articolul și l-ar fi publicat!!! (link-fake-cancer-study). Pe net mai găsim un experiment asemănător, hilar, în care din pacate este implicată o publicație românească (fake-physics-article-rom)
• În plus, mai avem de-a face cu un fenomen pervers. Avansarea în domeniul medical are printre ingrediente numărul de articole publicate, participări la conferințe, etc. Și, cum zice americanul, what gets measured, gets done! Este nevoie de 10 articole si 5 studii în 2 ani? Le facem! Unele pot fi bune, altele trase de păr, grija mare este să iasă la cântar. Nu vreau să arunc în desuet aportul științific al celor care fac treabă și contribuie efectiv la evoluție, doar semnalez riscul unui balast și nevoia de a verifica, atât cât se poate, fundamentul metodologic al studiilor.
• Una dintre replicile mele preferate legate de marketing este: întrebarea nu este cât de mult marketingul este o știință, ci cât de mult știința este marketing! (din păcate nu mai știu cine a spus-o). Doare mult această replică dar mi se pare greșit să o băgăm sub preș. Da, subscriu, cred că știința este mult marketing! Contează cine strigă mai tare, unde trebuie, către cine. Contează cine își promovează mai cu impact ideile…
• Revenind la organizațiile care girează anumite informații, am mari dubii asupra obiectivității lor. Pornind de la interese personale, sponsorizări, implicații economice (industria alimentară sau cea farmaceutica fiind doi giganți a căror prezență este greu de ignorat), adevărul poate fi cosmetizat, asezonat după gust. Dincolo de teorii ale conspirației, pare din ce în ce mai reală, din punct de vedere istoric, povestea dezvoltării industriei zahărului (acum, atacată foarte puternic). Iar exemplele sunt multe…
• Doar din punct de vedere metodologic, țin să aduc o mică clarificare. Faptul ca ipoteza H nu a fost dovedită științific, nu este echivalent cu faptul că a fost invalidată. Deci, nu este dovedit contrariul ei! Faptul că ipoteza H nu a fost dovedită poate proveni din simplul fapt că nu a fost supusă vreunui experiment. Sau experimentul a fost prost facut și invalidat. Deci, când citim că ceva nu este fundamentat științific, nu înseamnă că știința a validat opusul.

Cu siguranță, se poate dezvolta subiectul, dar ar ieși prea lung textul 🙂 Pentru a închide bucla, cred că dincolo de cunoașterea științifică actuală, sunt încă multe zone care sunt cunoscute oamenilor fără a fi subiecte de experiment sau algoritmi. Spiritualitatea, dragostea, armonia cu natura, relaxarea, meditația, sunt doar câteva laturi ale existenței noastre în care oamenilor în halat le este ceva mai greu să pătrundă, sunt aspecte mai puțin formalizate în formule. Asta nu înseamnă că nu există sau nu au un rol marcant în viața noastră.