Un 9 Mai, mai frumos

9 mai este ziua Europei. Mai exact, este ziua Uniunii Europene. Ea face referire la data de 9 mai 1950, la Declarația Schuman. Prin aceasta se constituia CECO (Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului – deci la bază avem rădăcinile tot în sectorul primar 🙂 ).

Nu, Schuman nu era german! Robert Schuman era ministru de externe francez. Și nu, ziua nu are legătură cu al 2-lea război mondial, deși 9 mai 1945 este ziua capitulării Germaniei naziste, mai ales din perspectiva Moscovei.

Dar nu despre istorie este acest articol. Este despre prezent și, aș îndrăzni să spun, despre viitor. Am decis, în al 12-lea ceas (a se citi al doisprezecelea an, sau a XII-clasă), să merg și eu la fiică-mea la liceu. De ce? Deoarece în Colegiul Național Gh. Lazăr (București), la fiecare dată de 9 mai, are loc un spectacol, coordonat de copii, prin care se aniversează Ziua Europei. Nu fusesem până acum, văzusem doar fotografii și filme din anii trecuți. Cum timpul a zburat și m-am trezit în a XII-a, m-am motivat să nu pierd acest ”ultim tren”. Am petrecut vreo 3 ore superbe, memorabile. Am văzut reprezentațiile date de clasele a IX-a până la a XI-a (a XII-a nu participă). Există o tragere la sorți premergătoare, în urma căreia fiecare clasă primește o țară (nu neapărat din UE, din Europa, în general). Apoi, copiii se mobilizează și dezvoltă momentul pe parcursul câtorva săptămâni. Nu este deloc o joacă, lucrurile sunt luate în serios: se pregătesc dansuri, costumații, decoruri, povești. Până și alimente specifice (asta a fost cam ”dureros”, circulau atâtea bunătăți pe-acolo, către masa juriului!). Juriul este alcătuit din profesori. De asemenea, în spectacolul fiecărei clase, de obicei, are un rol și dirigintele. Întregul merit al show-ului este însă al elevilor.

Spectacolul a fost vibrant, emoționant. Faptul că nu am fost în fața unei reprezentații de profesioniști, micile stângăcii, micile desincronizări, căderea unor decoruri, reluarea unor melodii, etc, au contribuit la crearea unui cadru de autenticitate, familial, uman. Totul a decurs într-o stare de bine, într-o atmosferă pozitivă. Apreciez foarte mult acest gen de inițiative și felicit pe toți cei implicați, elevi, profesori și conducerea liceului. Cred că prin astfel de abordări se poate transforma și învățământul, dinspre teoria ”de birou” spre abordări mai experiențiale, spre implicare și joc, cadre mult mai propice memorării și înțelegerii.

Da, văzând bucuria acestor tineri, implicarea lor, finalitatea orelor de muncă și creație pe care le-au consumat, am plecat optimist!

Nu am terminat Lazăr, eu am făcut Mihai Viteazul. Dar, tocmai am urmărit istoricul meci Liverpool-Barcelona din semifinalele Champions League. Revăd imaginile care au circulat ulterior cu ”This is Anfield!” și îmi vine să zic și eu, simplu și la obiect:

”This is Lazăr!”