Mission Vision Values 2.0

Misiune, viziune, valori.
Cuvinte utile pentru organizatorii de workshopuri si programe HR, consultanta organizationala, cuvinte bune de umplut peretii prin sucursale si HQ, prin lifturi sau in salile de sedinte.
Adulate (e drept, cam demult) si criticate (parca tot mai intens in prezent…)

M-am gandit de curand: au sau nu au sens? au sau nu substanta?
Consider ca pot avea sens in anumite circumstante. Mai ales atunci cand…cei pentru care au sens, nu sunt genul care sa le puna pe pereti, ci sa le traiasca. Iar la cei care le posteaza lozincard peste tot pe unde gasesc un spatiu liber, sunt aproape inutile. Dar sa fiu mai explicit.

O punere in context: traim intr-o lume in care angajatul vine cu greu si pleaca usor, deseori, in mai putin de 2-3 ani (sa nu zic si mai devreme, pe o multitudine de pozitii). Loialitatea angajatului fata de angajator este tot mai mult o poveste nostalgica (in general, loialitatea unui consumator incepe sa fie subrezita, in raport cu brandurile). Se discuta din ce in ce mai mult tranzactional, angajatul este conectat la piata si va opta pentru ce ii va fi mai convenabil la momentul t+1. Ne place sau nu, cam asta este trendul. Oamenii pleaca mai usor si din echipele “casnice” (vezi evolutia divortialitatii). In plus, mai toate trainingurile pe care le vedem in ultimii ani prin firme insista pe spontaneitate, pe hic-et-nunc, pe improvizatie, pe trairea momentului prezent. Nu intamplator am ajuns intr-o faza hedonista, in care sinele conteaza cel mai mult, in care ceea ce este cel mai important este sa imi fie mie bine, acum!
Si, da, este valabil si pentru tine, C-level! si tu schimbi barcile la fel lejer. Si tu pui obiectivele anuale si bonusurile deasupra dezvoltarii pe termen lung, caci termenul lung nu te mai prinde in pozitia de acum.
In acest context, vreti sa credem ca angajatul vine vrajit de misiunea ta scrisa cu fonturi bine alese in cel mai vizibil loc din camera? Ca are vreun sens pentru el, cand in fiecare zi sta pe e-jobs sau vorbeste cu prietenii despre ce conditii are X sau Y si daca nu apare ceva? Cand, peste cateva luni, vrea sa plece din tara? C’mon!
Daaa, este momentul la care din tolba de exemple vor fi scoase cateva. O sa ajut pe cei care sunt oribilati de perspectiva mea mercantila. Hai sa vorbim despre Apple, despre Tesla, despre Google. Putem merge si spre neguvernamentale, cum ar fi UNICEF, Crucea Rosie, etc etc. Cu siguranta, lista poate continua. Si chiar sunt de acord ca daca mergi sa lucrezi la Tesla (o, ce tare ar fi!) nu te duci acolo (doar) pentru salariu. Cred ca sunt multi oameni care ar lucra si gratis la proiectele Tesla, deoarece cred in viziunile acestei companii sau ale liderilor ei. Rationamentul se aplica pentru numeroase alte organizatii iconice, game-changers sau care au cauze clare. Nu contest acest fapt.
Dar cand esti o banca oarecare, ratacita printr-un colt de Europa (eventual nici macar in topul bancilor romanesti, spre exemplu), sa crezi ca oamenii vor veni si vor ramane la tine ca ai o misiune de genul ca vrei sa fii prima banca in preferintele clientilor… cred ca cineva a fumat ceva gresit.
Greu de gasit angajatii care sa fie patrunsi de misiunea bombastica (si deseori iluzorie) a vreunei firme oarecare, la Prichindel SRL sau Fabrica de tevi metalice de la marginea orasului…
Cu toate astea, de ce mai vorbim despre viziune, misiune sau valori? Cred ca are perfecta justificare apelarea la aceste concepte atunci cand suntem in cadru antreprenorial. Cel mai frecvent, viziunea apartine celui care pune bazele unei organizatii cu scopul de a face ceva intr-un viitor, mai mult sau mai putin definit. De a ajunge undeva, de a lasa o urma pe Pamant. Este valabil si pentru Google sau Tesla, este valabil si pentru micul club de fotbal de dupa blocuri. Antreprenorul poate fi motivat de acesta viziune, isi poate trage energia din aceasta perspectiva, poate sa se sprijine pe ea atunci cand ii este greu. Am “citit” aceasta traire, aceasta combinatie de emotie si ratiune, in ochii mai multor prieteni sau cunoscuti care au pornit la drum incercand sa construiasca ceva. Aici vorbim neindoielnic de viziune. Tot de aici deriva si setul de valori pe care leaderul le cauta si le promoveaza in jurul sau. In acest ecosistem, da, viziunea, misiunea si valorile exista si pot trai, chiar daca frecvent nu sunt puse pe perete.

In concluzie, desi deseori la nivel corporatist tind sa fiu critic la adresa supralicitarii importantei viziunii si misiunii (cu exceptiile de rigoare, care stiu ca pot exista), in spatiul initiativei private, a leadershipului real, ele sunt sau ar trebui sa fie piloni de baza in viata acelor organizatii care isi propun sa schimbe ceva, sa insemne ceva pentru comunitatile carora li se adreseaza prin ceea ce fac.