Africa de Sud

29 martie 
Plecam spre Cape Town via Istanbul. Am asteptat zborul cu Turkish Airlines, sunt curios sa vad cum este, au avut o campanie de imagine foarte buna in ultimii ani. Pot sa spun ca imi place, ataca pe doua directii: mancare si diverse chestii pe care ti le tot dau in avion. Una peste alta e fain, imi place. Reusesc sa dorm, ceea ce ma bucura…Facem o scurta escala in Johannesburg, fara a cobori din avion. In fine, ajungem la Cape Town pe la pranz, pe 30 martie. Ciudat, nu am reusit sa vad niciun film cap-coada. Am castigat insa iar la sah ;)…

30 martie
In aeroport scot vreo 2000 ranzi de la un bancomat, sa am pentru primele cheltuieli. Aeroportul arata foarte exotic. Luam un taxi pana la pensiunea la care vom sta primele 3 nopti. Se numeste Wish U Were Here. Taxiul costa 200 si ceva de ranzi.
Pensiunea arata OK, dar locul nu este tocmai atractiv, intr-o intersectie destul de prafuita. Intreb la receptie daca este zona safe si ni se spune ca seara/noaptea nu este recomandat sa iesim pe afara, ziua insa nu sunt probleme.
Ne schimbam si plecam pe jos spre zona “centrala”. Mergem destul de mult, ajungem in Waterfront, care este zona cea mai frecventata a orasului. Sunt multe puncte de atractie, magazine, aria este foarte sigura. Aflam ulterior ca este de fapt o zona privata, dezvoltata asa in ultimii ani. Este intr-adevar foarte frumos…

putina relaxare prin Waterfront

Anda isi cam vede de ale ei, ramane cu niste prietene pe care si le-a facut pe Twitter, in fata la hotel One & Only, unde se pare sunt cazati baietii de la One Direction, la concertul carora vom merge pe 1 apr.
Toata seara stam prin Waterfront si ne intoarcem acasa cu taxiul. Costa 10 ranzi pe km, deci aprox 3 lei/km. Inca nu ne prindem daca reusim sa folosim transportul in comun.

31 martie
Plimbare prin oras, fara planuri deosebite. Anda vrea sa stea cu prietenele prin aceeasi zona, asa ca ne invartim tot pe acolo. Dam o tura pe la stadion si ne plimbam pe coasta Atlanticului. Ajungem la Cape Mouille (bine ca nu e accent pe ultimul ,,e”!) si de acolo printr-un parc superb.

Seara luam masa intr-un restaurant in golf, mancare excelenta si preturi decente. Bem vin, evident, doar suntem intr-o zona cu specific… Dar la vin vom reveni 😉

1 aprilie
Trezirea la 4 dimineata!
Da, stiu ca sunt in concediu, dar azi este ziua marelui concert 1D 🙂
Asa ca luam taxiul si mergem spre stadion, unde Anda urmeaza sa se intalneasca cu alte fane la fel de crazy. Am crezut ca are o doza de fabulatie, doar ca intr-adevar, la fata locului gasim si alte personaje atinse de acelasi virus! Incepe sa se formeze o coada iar tipii de la security ne indeamna sa stam in coada deoarece asa se va intra in stadion, in aceasta ordine. Prin urmare, se pare ca cei care sunt acum in rand vor avea sanse mai mari sa fie in fata. Simt ca lucrurile sunt ok la stadion asa ca o las pe Anda cu ceilalti copii si unii parinti, probabil tarati acolo la fel ca mine. Sa fiu sincer, e fain, atmosfera este pozitiva, oamenii sunt foarte bucurosi.

5am, la stadion. Concertul urmeaza pe la 7 seara 🙂

Alergare la 5 dimineata pe coasta Atlanticului. Quite an experience

Plec inapoi spre pensiune, o iau pe jos si ma gandesc ca, daca tot sunt pe malul oceanului si este acolo o pista de alergare, merita sa fac un mic antrenament. Alerg vreo 20 minute pe malul oceanului, pe intuneric. Intalnesc si alti nebuni care fac acelasi lucru, ceea ce ma bucura. “Secta” alergatorilor este cvasi-raspandita peste tot pe glob.
La pensiune mai dorm putin apoi plecam spre centru. Suntem echipati de concert. Ne invartim prin aceleasi locuri si pe la 4-5 ajungem la stadion. Intram in vreo 2 ore pe stadion, incepe si concertul, totul este fain. Atmosfera este superba. Marea majoritate a celor din stadion sunt tineri, pe la 14-18 ani… Sunt insa in jur si adulti, care probabil au venit cu copii, nepoti, etc. In orice caz, spectacolul este foarte fain…

Stadionul fix inainte de concert

La final ne reintalnim cu Anda, care a reusit sa stea tot concertul in primul rand, practic in fata scenei.

Mergem acasa cu taxiul, dupa ce asteptam aproape 2 ore. Stadionul este intr-o zona in care accesul se face pe strazi destul de inguste, ceea ce face evacuarea extrem de complicata.
In orice caz, ajungem cu bine la pensiune

2 aprilie
Plecam de la Wish U Were Here, tot cu taxiul, spre Robin’s Nest. Soferul de taxi ne confirma ca zona in care mergem este mai frumoasa. Intr-adevar, cam toata lumea ne-a spus ca zona primei pensiuni nu este safe. Mai exact, am stat pe langa Woodstock. Pot spune ca nu recomand aceasta zona. Spre deosebire, Rondebosch, unde se afla Robin’s Nest, este o zona mai linistita. Mai departe de zona centrala dar faina, iar cazarea in sine este superba. Gazdele sunt foarte primitoare, camera este foarte spatioasa, cu bucatarie, terasa si chiar o mica piscina. Au un Golden Retriever inteligent si foarte prietenos. Ne ajuta cu multe sfaturi despre ce am putea face prin Cape Town si imprejurimi…

Robin’s Nest – foarte spatios si primitor

Robin’s Nest – o mica piscina

Robin’s Nest – terasa, unde fanii gratarului pot sa-si face de cap (Braai in limba locului)

Ziua de 2 aprilie este de recuperare…Ne uitam pe la televizor, cumparam cate ceva de prin zona, mancam tot pe acolo la un mic bistro.

3 aprilie
In program, pe 3 ar fi fost oportunitatea de a urca pe Table Mt. Din pacate, este vant si cabina este oprita. Urcarea vrem oricum sa o facem pe picioare dar la coborare vrem sa venim pe cablu, altfel pare pierdere de timp. In plus, vreau sa vad cum e cu telecabina din Table Mt, se invarte sa poti vedea tot peisajul.
Asa ca schimbam programul. Mergem la Sport Expo, sa-mi iau kitul de concurs pentru maraton. De acolo, mergem la Aquarium. Este prima oara cand merg la un “zoo acvatic”, este foarte frumos. Tot felul de pesti si pinguini. Facem poze cu rechinii si cu Nemo 🙂

Salut Sefu’!

Pe pontoanele imobilelor de lux, se lafaie focile.

La iesire mancam la terasa Aquariumului, pe care o recomand cu caldura, este o perspectiva foarte faina spre golf. Acolo vedem foci in libertare, care se lafaie in soare pe pontoane, printre micile ambarcatiuni de lux pe care le vedem prin golf.
Luam un taxi si plecam la gradina botanica Kirstenbosch. Este foarte ampla. Nu vad flori cum m-as astepta dar este toamna si cred ca asta se simte. In schimb, parcul este impresionant, copacii sunt superbi iar locatia excelenta. Pornim pe drumuri si la un moment dat ne decidem sa urcam pe una dintre alei, care continua spre masivul Table Mt (zona de SE) Urcam pentru aproape o ora dupa care o luam la vale, sa nu ne ia valul si sa se insereze.

Prin gradina botanica Kirstenbosch

Poteci din gradina botanica in sus, spre masivul Table Mt

Perspectiva spre oceanul Indian

Revenim acasa cu taxiul (evident, cu asta ne-am cam pacalit).
Ma intalnesc cu Steve, partea masculina a gazdei noastre :), cu care vorbesc despre maraton. Omul ma indeamna sa ma opresc la timp, sa-mi planific exact asta, ca sa nu ma ia valul si sa incerc sa-l alerg pe tot. Dat fiind ca am doar 2 luni de la operatie si nu stau bine cu antrenamentele (cel mai lung run inainte de maraton fiind de 12km), foarte important este sa fiu disciplinat si sa ma opresc la timp. Culmea coincidentelor, Steve este reporterul sportiv al Cape Times, este cel care scrie despre Two Oceans Marathon in acest ziar, dealtfel cam cel mai tare ziar din oras…Care erau sansele sa stau chiar la el in pensiune?

Stephen Gardner, gazda noastra, editor de hobby si impatimit al maratoanelor

4 aprilie
Trezirea iar pe la 4 si ceva… A.M….
Mergem cu Steve spre maraton (el are delegatie de presa, ne ia cu masina dar in curand drumurile se blocheaza de numeroasele masini care merg spre eveniment). Coboram si continuam pe jos. Atmosfera este excelenta, desi e foarte devreme e impresionant cand vezi oameni de toate natiile si culorile cum traiesc evenimentul. Pentru mine e cam aiurea, destul de frustrant cand vad cum se energizeaza ceilalti concurenti. Eu stiu ca voi termina repede, iau startul si alerg 30-60 min, cat o sa ma simt bine. Sunt deja setat sa ma opresc, no matter what. Imi pun in plan sa revin sa il alerg, in anii urmatori…Sau macar sa ma chinui sa o fac pana la capat.

un mic selfie 🙂

Se da startul, alerg vreo 6 km dupa care pornesc inapoi. Incepe usor sa burniteze. Alerg pana la pensiune, in total vreo 16km. Ma simt bine dar nu as fi putut sa alerg 56, nu eram nici pe departe pregatit…

Sunt inapoi destul de devreme, pe la 8. Asa ca avem toata ziua pentru distractie!
Mergem cu Michele (gazda) sa inchiriem o masina de la un vecin, Michael. Dupa cateva discutii cadem de acord sa o iau la 11. O masinuta mica, un Hyundai, cu cutie manuala. Va fi palpitant, dupa ce ca se circula pe stanga (ca la englezi) voi avea si grija sa schimb vitezele cu mana stanga.Cool!

La 11 ne infiintam la poarta la Michael si ne luam in primire ascutitoarea. E mititica, seamana cu Matizul pe care l-am condus in urma cu cativa ani. Costul este sub 200 ranzi pe zi, adica vreo 60 lei. Sunt inclusi 200km in acest cost. Un km extra se va taxa cu 1rand/km. Mergem sa alimentam cu benzina, pretul la benzina este de asemenea foarte bun, putin peste 4 lei pe litru.
Plecam spre drumul vinului, spre Stellenbosch. Sut foarte atent la condus, parca as fi in a doua ora de scoala de sofat. Fiecare miscare este trecuta din automatism inapoi in plan constient si imi dau seama ca sunt destul de multe taskuri simultane 🙂
Cel mai des am treaba cu stergatoarele de parbriz, pe care le pornesc atunci cand vreau sa semnalizez. Focusul il am pe banda, sa nu o iau pe contrasens, mai ales in intersectii si mai ales cand sunt primul la semafor. Cand esti in coloana, e mai simplu, te tii dupa turma…
Ajungem cu bine in zona de vii (adica vita de vie!) si oprim la prima “wine farm” recomandata de gazdele noastre: Spier. Este foarte frumos, cadru natural deosebit. La inceput mergem sa vedem un fel de rezervatie de pasari, unde au bufnite, vulturi si tot felul de inaripate ciudate. Au si reptile si un porc spinos cu care ne lasa sa ne jucam. Bufnitele le poti atinge, e fun.

un porc mai…intepat

care esti acolo mah? 🙂

me cute, me good girl…

Dupa aceasta ornito-experienta, mergem in interior la o testare de vinuri. Ne asezam frumusel la o masa, ne alegem dintr-o lista cu mai multe vinuri pe care dorim sa le degustam si un baiat priceput ne serveste si ne explica despre vinurile respective. Foarte dragutz si destul de ieftin. Desi pare putin, se cam aduna ceva mililitri de alcool. Asa ca am si mancat putin, sa nu ne ia valul. By the way, in Africa de Sud e voie sa bei un pic la volan. Nu mai stiu exact cat, dar se zice ca un paharel de vin pe ora…Mi se pare foarte ok 😉
La plecare am cumparat si doua sticle de vin, sa le bem acasa. Sau sa le tinem amintire? vom vedea 🙂

Degustari de vinuri la Spiers, in zona viticola Stellenbosch.

Mai mergem pe la doua wine-farms, Delaire si Delheim. Superb. Fiecare in stilul ei, amplasate in locuri foarte pitoresti. Merita din plin o plimbare pe valea vinului, a nu se rata! (mai ales toamna)

Delaire, un loc luxuriant

Delheim

Ajungem cu bine acasa, pe inserat. Maine este Pastele catolic. Iar noi vom fi iar pe drum…
Am facut vreo 150km pe contrasens, ce tare!

Duminica, 5 aprilie – Pastele Catolic
Luam micul dejun si plecam de dimineata, pe la 8, spre sud. Drumul este destul de gol si ajungem repede in niste locuri foarte frumoase de coasta. Oprim putin prin Fish Hoek, un mic orasel pescaresc. Apoi in Boulder’s Beach, cativa km mai jos, unde este celebra plaja de pinguini. Aici ne hotaram sa stam la plaja, sa pierdem vremea caci este cald si frumos. Nisipul este fain, golful este destul de protejat de vant insa apa este foarte rece. Nici vorba de baie, dar asta e, ma tot intreb daca se poate vreodata face baie in ocean. Deh, tot Grecia e mai buna la capitolul asta!

Fish Hoek

La taifas

Atentie la condus

New friends

Dupa pranz plecam spre Capul Bunei Sperante. Se intra intr-o rezervatie naturala pentru a ajunge acolo, destul de mare si plina de drumuri de trekking. Vad si multi mountain bikeri care probabil s-au plimbat toata ziua prin parcul natural. Noi mergem cu masina pana la Cape Good Hope. Evident, e plin de lume, 80% chinezi, dar ma asteptam la asta, nu credeam ca o sa fim noi singurii cu idea sa mergem acolo intr-o zi libera. Asa ca sunt chill, si fiindca sunt relaxat si fiindca e destul de frig, datorita vantului puternic. Urcam pana la Cape Point, la far, unde ne amuzam cu un babuin care se chinuie sa bea apa dintr-o sticla. Inteligent baiatul, nu a reusit sa bea direct, asa ca incepe sa-si toarne intr-un loc pe jos si sa bea de acolo. Repeta figura, deci stie foarte bine ce face…
Peisajul e foarte frumos si il putem admira in ciuda vantului si a numerosilor vizitatori. Chiar se merita, esti practic intre cele 2 oceane, Atlantic si Indian. Cel putin asa se spune, desi daca te uiti mai atent pe harta Atlanticul se mai continua un pic. Si daca te uiti si mai atent pe harta, Capul Bunei Sperante nu este cel mai sudic punct al Africii, asa s-a crezut doar o perioada de timp. Dar de ce sa stricam povestea? 🙂

Iesim din rezervatie pana sa se inchida (altfel trebuie platita un fel de amenda) si o luam la stanga, spre Noordhoek si de acolo spre Chapman’s Peak Drive, celebra sosea de coasta in care, intr-adevar, peisajele sunt superbe. Am gandit sa ajungem acolo pe inserat, fiind pe coasta de vest ar trebui sa vedem soarele la apus. Calculele ies bine si avem parte de niste privelisti deosebite!

Apus de pe Chapmans’ Peak Drive

Dupa ce se lasa intunericul, ajungem acasa, destul de repede. Drumurile sunt bine semnalizate si reusim sa nu ne ratacim. Ne culcam devreme, maine e drum lung…

Luni, 6 aprilie
Trezirea, din nou, dis de dimineata!
Plecam de acasa pe la 6am, spre Game Lodge, pe Garden Route. Avem drum de vreo 330km si as vrea sa ajung acolo pana in 11, sa prindem primul drive in parcul natural. Adica, un fel de safari (desi cei de pe la pensiune ne-au spus sa facem diferenta intre aceste parcuri si “the real ones”, cum ar fi Krugger, in vestul tarii)

Drumul este nesperat de frumos. Sunt obosit si ma mai opresc din cand in cand, pentru cateva minute, sa fac putin stretching. Functioneaza destul de bine chestia asta si reusim sa ajungem la destinatie la 10:30, tocmai bine sa prindem tura de dimineata. Locatia esta faina. Stiam de pe net ca zona este destul de arida, deci nu ma surprinde faptul ca nu sunt munti, paduri, etc… Sunt practic niste dealuri, fara prea multa vegetatie, mai degraba arbusti, pe care ne plimbam cu un Range Rover ca in filme, in cautare de animale. Atmosfera e foarte faina, vedem niste gazele, dupa care dam de rinoceri. Ciudate animale, au un iz preistoric. Se pare ca sunt intens vanati, se vand coarnele ca fiind afrodisiace. Ghidul ne spune ca nu sunt deloc, dar cumparatorii sunt dispusi sa dea cateva mii de dolari sa-si regleze problemele sexuale. Raman cele mentale, pentru alea nu stiu ce antidot cauta…
Mai vedem hipopotam, cam de la distanta, dar ghidul ne spune ca suntem norocosi ca ii vedem pe uscat.
Leii ne trateaza cu oarecare sictir. Mai exact, ne ignora si, cum zice ghidul, fac ce stiu ei cel mai bine: dorm. Din cand in cand mai inalta din ierburi capul si casca…Bine totusi ca nu le e foame 🙂 Sincer, eu credeam ca ghizii au vreo arma pe la ei, asa, just in case…Ei bine, se pare ca nu. Acum, poate o fi avut si al nostru vreun briceag in buzunar, insa nimic sa semene a pusca sau pistol. Asa ca, bine ca leii isi vad de ale lor…
Zebre, Gnu si, cel mai spectaculos dupa parerea mea, girafa! Imi plac foarte mult girafele, sunt tare simpatice. Si foaaarte inalte! Ghidul ne spune ca sunt micutze, au doar 4 metri. Cele mai “dezvoltate” au pe la 6m…
La final, dam de elefanti. El si ea, plimbandu-se agale si macelarind tot ce gasesc in cale. E foarte simplu de identificat masculul. Nu dupa coama, asta era valabil la lei…

Drum superb, in rasarit, spre Garden Route

ciudata creatura

the king…sau, mai bine zis, the queen. Regele statea separat, ca de-aia e rege

girafa mega-simpatica

familia de elefanti. Destul de usor de recunoscut masculul…

Well, nu e tocmani safari in toata regula dar mi-a placut. Am facut poze si am vazut ceva animale, intr-un mediu natural. Am avut doar partial sentimentul de gradina zoo, spatiul pe care il au animalele la dispozitie este mare si chiar pot interactiona intre ele. In urma cu cativa ani, un rinocer a omorat un elefant. Da, e o poveste trista dar ne arata ca animalele sunt totusi intr-o forma de libertate acolo…
Mancam la restuarant, foarte bine si destul de ieftin. Cumparam niste suveniruri, au aici un magazin bun si cu preturi mai mici decat in Cape Town, pare-mi-se…
Drumul spre casa este frumos, putin doar mai aglomerat. Pe la 230km de pensiune facem o pana. Explodeaza cauciucul, din fericire pe spate (dreapta). Nu au fost probleme, am oprit pe marginea drumului si am deschis cu emotii portbagajul. Yap! Exista o roata de rezerva si tot ce trebuie. Apare si o masina de politie care sta langa noi pana se termina schimbul. Foarte ok!
Restul drumului conduc cu teama, sa nu mai patesc ceva, ca acum nu mai am alta rezerva. Din fericire ajungem cu bine ,,acasa”.

Marti, 7 aprilie
Ultima zi plina. Am lasat Table Mountain pentru aceasta zi, sa stam in zona Cape Town. Din fericire, este o vreme superba, merge si cablul, cu care dorim sa coboram. Mergem cu masina pana langa cabina de jos. Apoi, o luam la picior, pe Platteklip Gorge. Urcam pret de vreo ora si jumatate, pe o poteca accesibila si foarte bine marcata. Dealtfel, sunt multi pe traseu, este cea mai folosita ascensiune de picior spre varf.
Pe platou (sa nu zic pe “masa”) imaginea este superba. Mai rar sa vezi marea/oceanul atat de aproape, cand esti pe munte. Adevarat, nu este cine stie ce munte (putin peste 1000m), dar este inclus in cele 7 minuni naturale ale lumii, asa ca merita 😉

Mancam putin, bem o bere si coboram cu cabina. E faina, e rotativa, oferind tuturor oportunitatea sa faca fotografii. Ajunsi la baza, ne recuperam masina si pornim spre plaja.
Asa cum am spus, vremea e superba, asa ca vrem sa stam pe plaja. Parcam si mergem cu chef de soare si apa, sa pierdem vremea. Nisipul este superb, foarte fin. Din pacate, nu stiu de unde, dar pe plaja se simte un vant destul de puternic. In plus, apa este gheata. E atat de rece ca nu inteleg de ce nu e chiar inghetata…Fata de apa asta, apa de rau este buna de ceai.
Prin urmare, ma gandesc din nou cu dor la Grecia, ba chiar si la Mamaia sau Vama, unde-mi promit sa ajung asap. Ne luam catrafusele si plecam, nu prea avem ce face pe plaja asta, desi arata superb.

Camps Bay Beach – plaja frumoasa dar apa foarte rece

Ultima seara mergem iar in Waterfront. Mai cumparam cate ceva si mergem iar la restaurantul care ne placuse cel mai mult, sa de rasfatam de final. Nu au in meniu fix ce vreau eu sa-mi comand! nu ma supar, iau altceva, bem iar un vin, mai cumparam cateva cadouri si mergem la pensiune.
Seara facem bagaje. Nu stiu cum, dar incap toate…

Miercuri, 8 aprilie
Ducem inapoi masina, lui Michael. Nu ne ia bani pe anvelopa sparta, suntem happy. Stam de vorba cu el, aflam cat castiga oamenii pe acolo. O femeie in casa ia cam 30-40 lei pe zi. La negru (asta e cam funny cand vorbim de ei, oare de aici se trage expresia?), nu se platesc taxe pentru asta…
Ne ajuta cu transportul la aeroport, ne trimite un baiat cu noi. Ii dam 30 ranzi, in rest nu ne ia bani pe “taxi”. Ii multumim si il recomandam tuturor celor care merg prin Cape Town (e chiar langa Robin’s Nest, pe Loch Str.), nu este stress cu ora de adus masina, second driver, etc. Tipul e relaxat, e in Cape Town de prin 92. A venit pentru 2 ani cu un contract si nu a mai vrut sa plece 🙂

Urmeaza avionul, escala la Johannesburg, mancare buna si filme. Vad “About Time” si imi place. Urmeaza Istanbul, maine dimineata. Ne-am lasat in bagajul de cabina cateva haine mai groase, se pare ca va fi mai frig…

Joi, 9 aprilie
“Mai frig” e putin spus!!! E groaznic de frig. Bate vantul. Brrr, nu asa imi imaginam o zi de aprilie in Istanbul. Pe un site de weather, temperatura reala este data ca fiind 4 grade!
George ne asteapta la aeroport. Angela a zis ca vrea sa ne aiba la breakfast. Am propus sa mergem cu taxiul dar a venit George, desi am aterizat pe la 5am. Facem vreo jumatate de ora pana la ei. Mancam impreuna, ne bucuram de revedere, povestim. Incepe si ploaia, asa ca renuntam la mers pe strazi teleleu, probabil ca am fi singurii nebuni. Stam toata ziua la ei si plecam impreuna spre aeroport dupa-amiaza.
Inca putin shopping in aeroport, dupa care decolam spre casa. Ajungem foarte repede, in mai putin de o ora. La Bucuresti este frig…