De la Santiago la Lima
Data fiind experienta traita in imensitatea si diversitatea sud-americana, desi incompleta si limitata la doar 2 saptamani, m-am gandit ca ar fi dragut sa pun cateva amintiri “pe hartie”. Incerc sa punctez aspecte care mi s-au parut interesante si care ar putea fi utile celor care vor sa porneasca pe aceleasi carari. Ceea ce, zic eu, merita, pentru oricine simte in interior o framantare de explorator…
Ziua 1 – 8 dec
Plecam din Bucuresti cu BlueAir, dimineata. Ne-am facut bagajele astfel incat sa avem fiecare un rucsac mare si o geanta mica. Rucsacurile sunt pentru cala. Tipa de la check-in ne spune sa mergem sa ii invelim in plastic deoarece sunt prea multe cureluse atarnand. Facem asta, contra 60 lei. Ne intoarcem la coada, de data asta la alt ghiseu, la un baiat. Cand ajungem in fata, ne intreaba daca am primit voucherul de infoliere gratuita. Great! Il intrebam daca mai putem face ceva dar, din moment ce am platit infolierea, ne-au scos bon, nu se mai poate… La final, Adriana insista : « dati-mi totusi voucherele ! ». Dupa care se duce intins spre centrul de infoliere, de unde se intoarce in 2 minute, victorioasa, cu 60 lei in mana. Au aparut doua femei cu bagaje, le-a dat voucherele si le-a luat banii. Problem solved! 😉 A inceput bine excursia!
Ajungem repede la Barcelona. Aici avem vreo 5 ore de petrecut in oras, pana sa luam avionul de seara, pentru zborul transatlantic. Peste ocean zburam, si la dus si la intors, cu Iberia. Idea sa ne plimbam prin Barcelona cu rucsacurile in spate nu prea ne atrage, asa ca intrebam de centre de depozitat bagaje. Gasim, costa vreo 10 euro de bagaj, parca… Decidem sa mergem la terminalul de unde vom decola seara, evident, pentru a fi mai usor cand plecam. Ajunsi la terminalul respectiv (dupa un drum lung cu autobuzul intern al aeroportului) mergem intai sa cautam un ghiseu Iberia, sa vedem daca putem face check-in-ul. Vestea buna: putem sa lasam si bagajele, desi mai sunt vreo 10 ore pana la decolare! Asa ca scapam de greutati, le lasam si ne rugam sa ajunga cu bine la Santiago, altfel prima activitate in Chile va fi un shopping de haine…
Barcelona nu o descriu aici, ne plimbam doar putin, mancam si facem cateva poze, mai mult de incalzire. Am mai fost in Barcelona, acum vreo 8 ani, am stat cam 10 zile si am simtit bine orasul. Acum ma frapeaza doar numarul de steaguri catalane si mesajele pro-separatism. Fata de data trecuta, se simte mult mai acut curentul de rupere de Spania. O fi bine? Ei stiu mai bine motivele, eu nu prea cred ca e o idee buna, dar fiecare face cum crede…
Oricum, Barcelona e foarte frumoasa!
Oricum, Barcelona e foarte frumoasa!
 |
| steagurile catalane atarna mai la toate cladirile |
Seara decolam cu Iberia spre Madrid, unde ajungem repede. Facem transferul catre zborul transatlantic. Vor urma vreo 11 ore petrecute pe scaun…Din fericire, scaunul este comod si se poate inclina pe spate destul de decent. Imi aleg filme si muzica. Ma uit la “What if?”, ascult Linkin Park, Arctic Monkeys, Armin si ceva clasica. Gasesc sah in meniul games, joc la nivel mediu si castig. Inainte sa ma culc incerc si la nivel avansat. Castig iar, imi alimentez egoul cu un strong-shot si bag un somn…
Ziua 2 – 9 dec – Santiago de Chile
Aterizam cu bine, dis de dimineata. Cu vreo ora-doua inainte de aterizare, din avion, apar niste peisaje spectaculoase. Se vad Anzii, in lumina diminetii. Arizi, inalti, pe alocuri inzapeziti. Ma uit pe harta, trecem foarte aproape de Aconcagua. Cred ca l-am reperat pe geam, cel mai inalt din tablou. Incantator!
Din aeroport luam un taxi spre oras, ne costa cam 19 dolari. Nu am apucat sa studiez bine variantele de transport public, am intrat putin pe net in aeroport la Madrid si am vazut niste posturi pe vreun forum ca nu prea exista transport al municipalitatii pentru aeroport. Asa ca am zis ok la taxi, sa nu umblam teleleu prin oras…
Taxiul, un van foarte bun (in care am intrat vreo 6 oameni), ne lasa in fata B&B-ului la care avem rezervarea. Toate rezervarile le-am facut prin booking.com. Ajungem pe o straduta linistita, in fata unei porti inchise, la un imobil cu vreo 3-4 etaje. La interfon era trecut numele locatiei, doar ca nu raspunde nimeni. Mai trec cateva minute si apare un strain, care intra fix la acelasi apartament. Ne lasa si pe noi inauntru, ne intalnim si cu gazda care nu ne auzise, probabil dormea. Ne lasam bagajele si mergem sa ne plimbam si sa mancam, pentru a ne intoarce dupa vreo ora, cand camera ar trebui sa fie gata. Rupea pe engleza dar cu un accent amuzant.
Toata ziua ne plimbam prin zona centrala a orasului. Avem notate cateva “must-see-uri” din Santiago, pe care le bifam. Sa fiu sincer, nimic deosebit. 2-3 prieteni imi spusesera sa nu petrec mult timp in capitala deoarece nu e nimic de vazut. Au avut dreptate. Cred ca nu ar fi fost cea mai proasta decizie sa plecam mai departe chiar in seara respectiva. Anyway, ne invartim prin oras, zona centrala are tronsoane pietonale, iar Placa de Armas este destul de saracuta. Mergem si prin Mercado, piata centrala, unde ne cumparam jumatate de kilogram de capsuni. Pe strada bem un suc interesant, nici acum nu stiu ce era, un fel de braga. Costa foarte putin, are niste boabe in el, tine si de sete si de foame. Multa lume bea asa ceva.
Pe strada apar cateva “ocupatii” mai bizare, din care doua imi atrag atentia: lustuitorii de pantofi (pe care ii mai vezi si prin alte locuri) isi impart “zonele comerciale” cu ghicitorii. Masute aliniate de ghicitori, la care trecatorii se aseaza si asculta cu mare atentie cum expertii le expun viitorul, trecutul si cine mai stie ce anume, prin interpretarea semnelor din carti. Interesant….
Nu vedem artisti stradali
Noaptea dormim foarte bine, camera da intr-o gradina si nu sunt tântari sau alte gâze enervante.
 |
| La ghicit |
Ziua 3 – 10 dec – Santiago de Chile. Zbor spre Calama. San Pedro de Atacama
Ne trezim si luam micul dejun. Nu e bogat dar exista si pica bine.
La pranz avem avionul, asa ca mai avem putin timp sa mergem prin oras. Cam aceleasi locuri. Nimerim la o parada militara, prind cateva fotografii pe ultimii metri. Mancam ceva prin oras dar nu deosebit.
Preturile ni se par mari. Am venit cu idea ca intram intr-o zona de preturi mici si, cand colo, preturile sunt mai mari decat cele de mall din Romania. Nu ne cumparam chestii, ne pastram pentru mai tarziu…
Ajungem la aeroport tot cu taxiul, foarte punctual si ok. Zborul pana la Calama a fost scump (vreo 350 Euro pentru amandoi, luat din timp) dar ne-a scutit de inca o zi cu autocarul. Cred ca se putea evita dar am preferat asa…
De cand aterizam in Calama intelegem ca suntem in alta lume; fara a o putea intelege prea bine. Ma intreb ce fac oamenii acolo. Sunt cateva case intr-un camp, daca pot sa-i spun asa. De fapt, este o intindere cu pamant si praf. Plantele nu exista.
Luam un minibus spre San Pedro, in care intram mai multi oameni. Mergem cam o ora printr-un peisaj selenar in care aparitia unui tufis ar facem ca autocarele cu japonezi sa se opreasca in extaz pentru excitante pauze foto. Insa tufisurile nu exista, doar pietre si pamant…
San Pedro apare ca o mica oaza (asta fiindca se vad si niste verdeturi), o asezare foarte aparte, care imi aminteste de filmele cu mexicani, in care grupuri mari de barbati mustaciosi asteapta pe stradute prafuite sa vina Banderas sau Chuck Norris sa-i decimeze.
Ne cazam la Mamatierra (minibusul ne lasa frumos chiar in fata).
Aici gasim gazda care vorbeste bine engleza, ne da o camera in care vom petrece 2 nopti. E foarte “military”, cu baie la comun, dar insasi prezenta apei in astfel de zone este o mana cereasca, asa ca ni se pare perfect. Dealtfel, stiam exact care vor fi conditiile, fiind pregatiti pentru asta, parte din farmecul si specificul aventurii..
Primul lucru este sa ne rezervam excursiile pentru urmatoarele 2 zile. Ne alegem 3 excursii, le expun in continuare… Costa ceva dar, speram noi, vor merita. Ceea ce este perfect adevarat!!!
Seara iesim “in oras”. San Pedro de Atacama este o localitate care imi place extrem de mult. Are un farmec aparte. Imi aminteste cumva de “conceptul” Vama Veche, asa cum probabil era acum vreo 15 ani. Multi turisti dar linistiti, un amestec de calatori din toate colturile lumii, multe locuri de mancat si magazine mici cu specific local. Desi sarac si inghesuit cu constructii mici, dintr-un fel de chirpici, are armonie. Este un intreg, un loc intregrat si adaptat mediului in care ne aflam. Mancam, de data asta mai bine. Desi inca scump, avem varietate mai mare de mancare si gusturile incep sa fie stimulate. Bem si o Inca Kola, bautura celebra prin aceste colturi de lume. Interesanta, un fel de combinatie intre Sprite si Mountain Dew…
Mergem la autogara sa ne luam bilet pentru autocarul cu care vom pleca in 2 zile, spre Arica. Gasim bilete, costa 39000 pesos pentru amandoi (aproximativ 65 dolari).
Dormim neintorsi. Evident, fara gâze. Nici astea nu traiesc pe-aici 🙂
Ziua 4 – 11 dec – San Pedro de Atacama. Excursii: Lagune si Valle de la Luna
La 6 vine busul sa ne ia din fata pensiunii, pentru prima excursie. Ajunge pe la 6:30, suntem pe listele ghidului si urcam. Ne-am luat micul dejun in pachete nominalizate, pregatite in bucatarie. Plecam prin desert spre Lagune. Pe drum ghidul ne povesteste aproape incontinuu despre cum s-au format muntii, ce legenda are vulcanul din stanga, de ce se vede sare in dreapta, etc. Despre faptul stiut ca Atacama este cel mai arid loc de pe planeta, cu peste 400 (patru sute!) de ani in care nu a plouat (alta portiune a desertului, nu unde suntem noi acum…). Interesant, am retinut multe.
Dupa ce strabatem cateva ore prin pustietati, ajungem la lagune. Niste lacuri ascunse intre munti arizi, spectacole fascinante ale naturii. In zona vedem multe vicunii, rudele nedomensticite ale lamelor, despre care ghidul ne spune ca sunt extrem de rezistente si adaptate la acest mediu ostil de viata. In aceste zone ploua cam 3-4 zile pe an, undeva prin februarie. Se pare ca furtunile sunt violente si nu trebuie sa fii pe-afara, nefiiind copaci esti un paratraznet ambulant. In rest, este seceta…
Luam micul dejun pregatit de cei de la agentie. Bem ceai de coca, despre care se spune ca este foarte bun pentru adaptarea la inaltime. Imi place gustul, o sa-mi cumpar si pentru acasa…
Pe drumul de intoarcere, trecem pe la rezervatia de flamigo. Este plasata intr-o zona aparent si mai arida decat ce am vazut pana acum. Parca suntem intr-un camp arat acum 200 ani, in care nu a mai plouat. De la salinitate, pamantul este albicios. In acest decor, speciile de flamingo isi expun frumusetea. Prin contrast cu decorul, parca pasarile sunt si mai frumoase…
Evident, toata excursia a oferit ocaziile mult asteptate sa ma joc cu aparatul foto. Ma bucura zoomul mare pentru care am optat si incerc sa profit de el…
 |
| hello budies! |
In fiecare rezervatie, se plateste o taxa de intrare (neinclusa in pretul excursiei). Aceasta variaza intre 2000 si 5000 pesos, adica aproximativ 3-8 dolari de persoana.
Ne intoarcem pe la 2, urmand ca la 4 sa plecam in excursia catre Valle de la Luna.
Ghidul ne spune sa ne vedem la 4 undeva, la sediul agentiei.
Scot niste bani de la un bancomat (sunt 4 in San Pedro. Toata lumea cu care am vorbit stia asta, mi s-a parut interesant ca locuilorii unei localitati sa stie la unison cate bancomate sunt in asezarea lor : ) )
Desi de la pensiune ne-au spus ca vine busul sa ne ia din fata, daca ne-a zis ghidul sa mergem la 4 la ei, credem ca asa trebuie. Gresit! Ghidul s-a incurcat, noi avem excursia de dupa-amiaza rezervata la o alta agentie. Pana sa ajungem la ceilalti (doar 8 minute dupa ora 4), grupul nostru pentru dupa-amiaza a plecat! Aranjam cu cei de la agentie, ne cheama un taxi cu care plecam in urmarirea grupului. Ii localizeaza in Valle de la Luna si suntem si noi iar in randul lumii. Avem un alt ghid, care vorbeste si portugheza pentru turistii brazilieni.
Valle de la Luna este spectaculoasa. Ne plimbam vreo 3-4 ore, prin niste peisaje incredibile, prin vai si pesteri, cireasa de pe tort fiind la apus, cand ajungem intr-o zona care imi aminteste de Marele Canion (pe care deocamdata nu l-am vazut live).Evident, poze din greu, pana raman fara baterie. Fix la apus 🙂 Incerc sa suplinesc cu telefonul dar nu iese la fel. Anyway, mi-am facut plinul…
 |
| Un selfie adaptat la mediu |
Seara mancam foarte bine in oras si bem bere Cusquena, la restaurantul Adobe, pe Strada principala, Caracoles. Se pare ca numele strazii vine de la niste scoici sau merci de mare, fosile gasite in zona, de pe vremea cand desertul Atacama era nimic altceva decat un fund de ocean. Mancam o supa de porumb excelenta si niste carne cu cartofi. Fix cand sa plecam vine si o formatie care incepe sa cante muzica traditionala andeana, care imi place mult. Ascultam o melodie cu ultima picatura de bere si plecam spre casa. Pe drum ne luam doua tricouri, sa ne aminteasca de zonele astea…
Ziua 5 – 12 dec – San Pedro de Atacama. Excursie la Geizere
Pentru geizere se pleaca la 4:30 dimineata! Poate nu suna a concediu pentru unii, dar noi asta cautam. O sa vina si vremea relaxarii, am bagat in program. Dar mai e pana atunci…Busul este exact, avem alt ghid, pornim cu noaptea in cap. Mai motaim putin in bus pana pe la 6 si ceva cand ajungem la geizere. Perioada cea mai potrivita pentru a le vizita este intre 6-8, cand sunt mai active.
Facem poze, mancam, ne uitam in toate partile. Apoi facem baie intr-un bazin cu apa termala, desi temperatura afara este de vreo 5 grade. Foarte cool, cum s-ar zice 😉
Pe drumul de intoarcere nu ne mai asteptam la nimic. Cand colo, avem numeroase surprize placute! In primul rand, trecem pe langa multe vicunii si flamingo, pe care reusesc sa le prind in fotografii. Vedem si primele lame. Oprim intr-un fel de localitate (un grup de vreo 10 case si o biserica), in care mancam frigarui de lame. Poate suna cam “animalic” pentru vegetarieni, dar am plecat cu gandul ca o sa experimentez si sunt dispus sa incerc 🙂
 |
| Apa este excelenta desi afara sunt cam 5 grade |
 |
| O vale plina de cactusi uriasi (se vede unul in planul 2, in stanga umarului meu) |
Ajungem cu bine inapoi. Adriana opteaza pentru o dupa-amiaza de relaxare si shopping prin San Pedro, eu decid sa inchiriez o bicicleta si sa merg spre laguna Cejar, la 18 km. Interesant este ca San Pedro este plin de biciclete. M-a bucurat asta, inca de cand am vazut prima oara. Foarte multi sunt pe bicicleta, foarte multe centre de inchiriere. 3500 pesos pe jumatate de zi, cu casca, pompa, camera de schimb, saculet. Cu 5000 pesos se poate lua 29er. Bicicletele sunt in general foarte bune, majoritatea Trek. Cred ca se pot face trasee excelente, inclusiv de alergare. Eu iau bicicleta pe la 3 si imi propun sa fiu inapoi la 6, deoarece la 8 avem autobuzul. Desi pare o perioada a zilei cand ar trebui sa stai la umbra, ma aventurez prin camp/desert/whatever….si pot sa spun ca nu este chiar rau. Temperatura si aerul nu sunt insuportabile, nu am senzatia de arsita. Poate conteaza si altitudinea, San Pedro este totusi pe la 2500 metri. Anyway, ajung cu bine la laguna, dau 2000 pesos pe bilet si intru. Fac o baie, filmez, fac un dus rece la iesire si ma amuz cu niste brazilieni care au plecat sa se plimbe cateva saptamani cu masina prin America de Sus.
Pe drumul spre San Pedro fac o pana, bineinteles. Schimb camera, nu se umfla. Mai am una, o incerc cu teama si se umfla….Din fericire, reusesc sa pornesc tot pe bicicleta si sa ajung inapoi, recunosc ca m-a speriat putin gandul ca voi fi nevoit sa gasesc o solutie sa fac vreo 15km prin soare in mai putin de 2 ore, sa prind autobuzul. Normal ca m-am gandit ca as putea alerga dar chiar nu aveam chef de asta…
 |
| O pana in desert e o placere! 🙂 Noroc ca am gasit un copac sa stau la umbra |
Ajung cu bine in San Pedro, luam autobuzul din autogara si ne pregatim de un lung drum cu destinatia finala Cusco. Pana atunci, prima escala va fi Arica, de unde urmeaza sa trecem in Peru.
In autobuz (compania TurBus) sunt tot felul de oameni, cu copii, cu sarsanale… Bagajele mari le-am lasat la “cala”, pentru care am primit cate un tichet. Pasaportul il dam unui insotitor, un tip care ne-a aratat o legitimatie si care ne spune ca ni le inapoiaza la Arica. Transportul cu bus-ul pare foarte monitorizat…Ne cere si un numar de telefon al cuiva care…nu este cu noi in bus. Cu alte cuvinte, pe cine sa anunte daca se intampla ceva. Destul de creepy dar cred ca este util.
Scaunele se lasa pe spate si dam startul unor incercari de somn mai chinuit, dupa ce ne asiguram ca avem rucsaceii legati cumva, sa nu poata fi smulsi rapid…Ne-a recomandat asta femeia din fata, intr-o spaniola inteleasa cu greu…
Ziua 6 – 13 dec – Arica. Tacna. Puno. Titicaca
Pe la 6 si ceva dimineata ajungem la Arica.
Noi vrem sa trecem in Tacna (orasul corespondent din Peru) dupa care sa plecam spre Puno, unde sa ajungem pana la 8 seara, cand ne pleaca autobuzul spre Cusco (platit din Bucuresti). Timp este suficient, doar ca toata lumea cu care am vorbit in Chile, fie ca sunt travelleri fie ghizi, ne-au spus ca drumul ar fi Tacna-Arequipa-Puno si nu direct Tacna-Puno. Acest ocol ar fi fain, deoarece trecem prin canionul Colca, unde sunt condori, dar nu ne-am incadra in timp.
Ajunsi in Arica, gasim o agentie de transport care ne spune ca are transport Arica-Puno si ca suntem in timp, dar trebuie sa plecam in max 10 minute. Calculam costul, ne pare putin mai maricel dar nu exagerat. Vine pe la 40 dolari de om. Inaintea noastra sunt niste nemti care cumpara si ei pentru Cusco direct, ne luam si noi bilete spre Puno. Plecam cu un minivan, impreuna cu nemtii, care sunt plecati pentru o perioada mai lunga prin America de Sud (intalniri care par un leitmotiv al excursiei) si care sunt foarte speriati ca cei de la agentie ne dau teapa. Ii linistim noi, care suntem doar de cateva zile in zona, dar probabil conteaza ca suntem crescuti in Romania). Trecem granita in Peru cu minivanul, soferul ne duce intr-un loc mai organizat unde sa schimbam bani in soles (moneda din Peru) dupa care ne lasa la o autogara in Tacna. Ne da de acolo biletele pentru Puno si ne spune unde si cat sa asteptam. Noi plecam intr-o ora, nemtii au de aspteptat pana la pranz. Pretul pentru Tacna-Puno, daca am fi luat biletele din Peru, ar fi fost doar 25 soles de om, adica vreo 8 dolari. Per ansamblu, ne-am pacalit cu aproximativ 40-50 dolari. Clar, daca e de calatorit in Peru, trebuie platit transportul in Peru, nu din Chile, deoarece este mai scump. Am mancat in strada in fata autogarii din Tacna. Suntem in Peru, deci preturile sunt altfel, mult mai ieftin. Mancam amandoi cu vreo 2 soles, adica vreo 5 lei…
La timing ne ajuta si faptul ca am castigat 2 ore. Asta e diferenta de fus orar, la acest moment, intre Chile si Peru. Fara acest castig, nu prea ar fi fost bine…
La timing ne ajuta si faptul ca am castigat 2 ore. Asta e diferenta de fus orar, la acest moment, intre Chile si Peru. Fara acest castig, nu prea ar fi fost bine…
Luam autobuzul pentru Puno (se mai plateste la imbarcare o taxa de 1 sol de om), avem si niste monitoare in care ne pun un film foarte amuzant, pe care il vedem pana aproape de sfarsit. Finalul nu il mai vedem, se strica cd-ul J. In bus sunt multi oameni mai “low”. In spatele nostru e un tip care scuipa incontinuu, imi vine sa ma uit pe jos sa nu se ude podeaua in tot busul. Cam gretos dar punem asta la “diverse”. Interesant este ca la imbarcare in autobuze, vine cineva cu un trepied si o camera si filmeaza urcarea pasagerilor. Practic, ai urcat in bus, esti pe camera…
Drumul este destul de anost. La un moment dat trecem printr-un pas unde sunt cateva case amarate rau, oprim pentru un pipi si ceva de-ale gurii. Taranii din autobuz se duc intins intr-un loc de unde incep sa vina cu niste pungi, din care scot mancare si incep sa manance cu mana. Ne adaptam, Adriana merge acolo si vine si ea cu un pachet. Ce credeti ca avem inauntru? O portie de peste si o garnitura in care cred ca identific o ruda a porumbului, doar ca boabele sunt mult mai mari. Peste la 4500 metri? Incepem sa mancam si noi cu mainile, pestele este exceptional. Nu stiu ce, probabil un fel de pastrav. Ne saturam amandoi dintr-o portie. A costat 6 soles – adica vreo 7 lei ! 😉
 |
| Pestele cumparat la 4500 de metri altitudine… |
Dupa-amiaza ajungem la Puno. Avem inca vreo 4 ore pana pleaca autobuzul spre Cusco. Vorbim cu un tip de la agentia la care avem rezervarea (Inka Express) sa ne lasam bagajele la el si plecam pe strazi, pe malul lacului Titicaca. Orasul Puno arat cam deplorabil, pare ca abia au inceput sa-l construiasca si nimeni din oras nu si-a terminat casa. Identificam un far si un ponton pe malul lacului si pornim intr-acolo. Ajungem in 15-20 minute. Slaba miscare, putini oameni. Ne striga un baiat de la barci si ne intreaba daca vrem sa ne plimbam. Ii spunem intr-o spaniola “perfecta” ca nu avem timp, ca trebuie sa ne intoarcem in vreo 3-4 ore. Pai, zice el, o tura la uros (insulele flotante) ne ia doar 2 ore. Ne poate oferi la 110 soles o excursie doar pentru noi doi. Dam sa plecam, negociem la 70 soles si batem palma. Tipul e foarte simpatic, are 20 ani si e foarte mandru ca si-a cumparat barca, e a lui si acum e capitan! Ne duce la un anumit uros, unde un nene ne prezina insula, familia, mini-marketul familial si incearca, destul de decent, sa ne faca sa cumparam cat mai multe de la ei. Luam doar un medalion de 5 soles si plecam, deci omul nu a prins o recolta prea bogata cu noi. Mergem in “capitala”, la presedinte, care ne pune o viza pe pasapoarte, pentru 2 soles de om, parca… Mancam niste peste la un restaurant in acel uros capitala si pornim inapoi. O experienta faina, pe care nu o aveam in program deoarece nu credeam ca vom avea timp…
 |
| Puno |
 |
| Capitala Uros-urilor, daca asa o fi pluralul… |
Ajungem la timp in autogara si plecam spre Cusco, dupa ce mai cumparam niste apa si tot felul de prostii de rontait pe drum.
Ziua 7 – 14 dec – Cusco
Ajungem la Cusco foarte devreme. Luam un taxi spre Loki, unde urma sa ne cazam si cu care rezervasem excursia de 4 zile spre Machu Picchu. Cazarea incepe pe la pranz dar taximetristul ne spune ceea ce stiam de pe net, ca la Loki e intotdeauna activitate. Taxiul costa putin, vreo 10 soles, si ajungem repede la Loki, pe o strada in panta, ingusta.
Intram, gasim o mare nebunie. Prima noapte urmeaza sa o petrecem intr-o camera de 6 paturi, apoi plecam in tura de 4 zile iar la intoarcere avem rezervata, tot la Loki, camera deluxe, cu doi in camera si baia noastra. Am zis sa facem asa, sa ne bucuram de un mic lux la final.
In aparenta nebunie de la Loki, lucrurile sunt foarte organizate. Ne luam camera mai repede, nu trebuie sa asteptam pana la pranz. Intram in camera unde mai sunt doua tipe si un spaniol care vorbeste mult si care tocmai s-a trezit din betie. Toti tineri (20-25 ani) iar una din tipe arata chiar foarte bine. Anyway, toti pleaca azi.
Ne schimbam si plecam in oras…
Stim ca ar trebui sa ajungem in Placa de Armas – oare in orice oras din America de Sud trebuie sa ajungi in placa de armas? Aflam ca e foarte aproape, ceea ce este adevarat. Doar cateva stradute si suntem acolo…Nimerim la o parada militara. Alta? In orice caz, asta pare serioasa, vin niste personalitati, cred ca ministri sau ceva asemanator. E ditamai demonstratia, ca la o defilare, multe uniforme, soldati de toate felurile. E chiar frumos, din nou ocazia sa fac cateva fotografii mai aparte. Ne plimbam aiurea prin Cusco, imi cumpar pantaloni de trekking si mancam intr-o piata cheviche, un fel de peste crud, de apa sarata si dulce. Ne luam si spray anti-tantari care costa cam cat jumatate din pretul pantalonilor. Imi place Cusco, arata foarte bine. Un lucru interesant, oamenii sunt mai putin aspectuosi, dupa standarde europene, cel putin. Mai exact, sunt micuti si nu imi amintesc sa fi vazut vreun “el”, si cu atat mai putin vreo “ea”, care sa arate cat de cat atractiv. Nici macar nota de trecere… Dar si asta face parte din specificul locului.
Vedem niste deal-uri bune pe la haine si ne spunem ca in ultima zi, dupa Inka trip, poate facem ceva shopping.
Seara avem instructaj, ne intalnim cu ghidul sa ne spuna ce si cum. Ne intalnim cu aceasta ocazie cu partenerii cu care vom petrece 4 zile. Spre bucuria mea, sunt foarte faini, imi lasa o impresie pozitiva care se va confirma in zilele urmatoare. Calatori din Olanda, Costa Rica, Anglia, Franta, Canada, Australia, Brazilia…
Ne vedem a doua zi dimineaza la 6 in hol, de unde ne ia busul.
Seara stam putin prin bar, bem niste bere si mergem la somn. Nu mai vine nimeni in camera de 6 paturi, suntem norocosi ;). Inainte de culcare facem checkout la receptie, sa nu pierdem vremea dis de dimineata.
Ziua 8 – 15 dec – Cusco – Santa Maria (ziua 1 din Inka Jungle)
Dis de dimineata lasam bagajul intr-un spatiu de depozitare la Loki, de unde o sa-l recuperam la intoarcere. Ne-am luat doar doua rucsacuri pentru cele 4 zile, unul mic si unul mare, in care ne-am pus ce am crezut ca va fi util.
Suntem imbracati de bicicleta, prima activitate va fi coborarea de aproximativ 50 km, de pe la 4000m la aprx 1000m. Ne intalnim cu ghizii – Marco si Emerson. Busul ne urca pana la inaltimea de unde vom porni, in circa 1-2 ore. Pe drum incepem sa ne cunoastem. Pe bratara pe care o am la mana, de la Loki, scrie Radu. Ma prezint Radu costaricanilor. Le zic ca ma cheama si Cosmin dar am observat ca strainilor le e mai usor sa retina Radu. Tipul imi spune ca pentru el e mai usor Cosmin. Stie numele de la Cosmin Contra! Am ramas putin masca, dupa care am mai vorbit si cu Lucas, olandezul, care stia mai tot despre ce a facut Romania la fotbal in ultimii 15 ani. Si el avea vreo 22… Foarte interesant.
Din pacate ploua, nu torential, dar suficient. Si sunt nori. Era de asteptat, suntem in sezonul ploios. Vom merge pe sosea. Primim echipament de protectie full, cu vesta si full-face, manusi de DH. Nu prea ma incanta ca mergem doar sosea si doar coborare dar inteleg ca tura este facuta pentru toata lumea, sa poate participa si cei mai putin fit. Urmeaza vreo 3 ore de coborare, cu vreo 3 opriri pentru poze & instructiuni.
Cand ne oprim la final, imi ia vreo 15 minute sa ma schimb cat de cat. Suficient sa ma trezesc cu cateva zeci de ciupituri pe picioare (eram in pantaloni scurti de biking). Da, este vorba despre anumite musculite care sunt prin zona si care sunt mai enervante decat tantarii. Sunt foarte mici, nu ai zice ca sunt un pericol. In schimb, nu stiu de unde, au un mega-ac, din ciupituri iese practic sange, ca si cum te-ar intepa un varf de ac de cusut. Am vazut ulterior multi oameni ciuruiti de aceste flote de zburatoare…
La pranz mancam bine la un restaurant in Santa Maria, dupa care ne cazam la o pensiune in zona. Dupa-amiaza o petrecem la discutii, intr-o curte interioara, seara mancam si apoi trecem la somn…
Pe mine ma cam doare spatele – m-a luat de cateva zile bune, probabil ca statul pe scaun in atatea avioane si autobuze a dus la agravare. Astept sa vad cum ma trezesc maine pentru a decide pasii urmatori. Pana adorm stau de vorba cu Sanders, chinezul din Olanda care face research pe teme de mediu si cu brazilianul care vorbeste engleza, despre fotbal si brazilian jiu-jitsu.
Ziua 9 – 16 dec – Santa Maria – Santa Tereza (ziua 2 din Inka Jungle)
Ma scol mai rau ca ieri. Merg pana la micul dejun si e clar ca nu are rost sa incerc sa ma bag la ziua 2 a traseului, care implica trekking de vreo 9 ore. Sunt foarte enervat dar incerc, cat de cat, sa ma calmez. Sunt 17 km de traseu, deci as putea practic sa-i alerg fara probleme, iar eu trebuie sa stau pe bara….Pablo si Paula, din Costa Rica, au probleme cu digestia si vor si ei sa zica pass la aceasta zi. Ghidul ne ajuta cu un taxi care sa ne transporte, impreuna cu bagajele mai grele, pana in Santa Tereza, urmatoarea destinatie. Ajungem acolo pe un drum forestier, care urmeaza practic aceeasi vale cu cea pe care a plecat grupul. Soferul conduce destul de rapid si sigur pe el. La fiecare curba claxoneaza, cred ca asa este obiceiul pe aici, preventiv. La Santa Tereza ne luam in primire camerele, desi este dimineata. Fac un dus si dorm mai toata ziua. Ies pana afara la pranz, imi iau niste antiinflamatoare de la o farmacie, dupa o discutie in spaniola cu farmacista, dupa care iau masa cu Paula si Pablo. Ei petrec vreo doua luni calatorind prin America de Sud. Au plecat cu 2000 dolari. Cand se intorc acasa nu au nimic, nici job nici bani. O sa ii ajute familia pana isi gasesc ceva, in Costa Rica familiile sunt foarte unite. Pablo a terminat sociologia si Paula finantele…
Mancam pui la gratar cu orez, sa fie cat mai safe. Ei au fost la spital si s-au ales cu o punga de medicamente si niste injectii. Consultatia a costat 3 soles de fiecare, adica vreo 4 lei….
Mancam pui la gratar cu orez, sa fie cat mai safe. Ei au fost la spital si s-au ales cu o punga de medicamente si niste injectii. Consultatia a costat 3 soles de fiecare, adica vreo 4 lei….
Seara iau cina cu grupul. Ei au umblat destul de mult, se pare ca a fost interesant, prin toate tipurile de teren.
Ziua 10 – 17 dec – Santa Tereza – Aguas Calientes (ziua 3 din Inka Jungle)
Medicamentele si repaosul isi fac efectul si ma trezesc mai bine si cu chef de viata. Dupa micul dejun plecam spre zip-lines. Ne echipam, facem un instructaj si incepe distractia! Este vorba despre 5 cabluri si un pod suspendat la final. Foarte fain.
Am platit extra pentru aceasta distractie, dar s-a meritat.
Iau cu mine si aparatul foto si camera GoPro. Apropo, legat de gadgeturi: destul de greu cu incarcarea bateriilor pana acum. Exista prize pe ici colo, dar destul de rare si nu toate merg.
Dupa-amiaza pornim cu busul pe un tronson, apoi pe jos de la Hidroelectrica, pe marginea liniei de tren, catre Aguas Calientes. Un drum aproape plan si foarte frumos. Mancam la o cabana draguta in jungla, unde ne si relaxam vreo jumatate de ora. Ma plimb prin zona si descopar in apropiere un mic teren de fotbal, in jungla. Mi se pare foarte fun.
Ajungem spre seara la Aguas Calientes. O localitate mica dar destul de vie, cu multe spatii de cazare, locuri de luat masa si magazine. Pare o asezare puternic turistica, fiind practic baza de la care se pleaca spre Machu Picchu.
Pe drum vorbesc mai mult cu englezii, Richard, Karen si Justin. Toti au renuntat la job si se plimba prin America de Sud, cu banii luati compensare de la fostele locuri de munca. Richard si Karen urmeaza sa plece in Noua Zeelanda, la niste prieteni, unde spera sa isi gaseasca ceva de munca si sa locuiasca acolo o vreme. El a lucrat in telecom si ea e profesoara de engleza. Cu Justin e cam acelasi lucru, prieten cu ceilalti doi, a venit dupa ei in Peru dupa ce si-a dat demisia. Mai demult lucrase si pe la Virgin Airlines, mi-a zis ca intr-adevar Branson e un meserias, ca e cel mai fain loc in care a lucrat vreodata.
Justin se ofera sa ne care rucsacul mare, pe care Adriana mi l-a trecut pe lista de interzis, pana imi trece spatele. Seara ii luam o bere pentru asta 😉
 |
| simbolurile celor 3 lumi: condorul, puma si sarpele |
 |
| aglomerare in fata unei vitrine. imagine tipica. ce fac oamenii? ei bine, se uita la un televizor la care e un meci de fotbal 🙂 |
Ziua 11 – 18 dec – Machu Picchu – Ollantaytambo – Cusco (ziua 4 din Inka Jungle)
Ne trezim la 4. La 4:30 iesim din pensiune, pe la 5 ajungem la podul de la baza ascensiunii. Stam putin la coada, se deschide si intram rapid in zona protejata. Trebuie sa avem la noi certificatul de acces nominal (pe care ni l-au dat ghizii seara anterioara) si pasaportul in original.
Incepe o urcare de aproximativ 50-60 minute, majoritar pe trepte prin padure. Cei ce doresc, au optiunea sa urce cu busul, 10 dolari de persoana pe sens. Noi urcam pe jos, ajungem la poarta de acces in Machu Pichu pe la 6, unde ne regrupam. Intram si vizitam orasul senzational. Prindem si putin soare cam intre 7-8, suficient sa avem o imagine mai clara asupra asezarii si sa facem fotografii. Ghidul ne insoteste si ne explica chestii vreo doua ore, dupa care avem program de voie. Noi cumparasem si ascensiunea pe Huayna Picchu, o urcare de o ora pana pe varful din apropiere (2 ore dus intors). Se intra pe transe, noi decidem sa urcam de la 11, in speranta ca se mai ridica norii. Urcarea nu este tocmai usoara, cel mai probabil sunt peste 1000 trepte de stanca (la intoarcere incerc sa le numar dar ma opresc pe la 600 si sunt cam la jumatatea drumului). Cand suntem aproape in varf, se produce o spartura in nori si apucam, timp de vreo 2 minute, sa vedem Machu Picchu de sus si sa facem cateva poze, dupa care bresa se inchide. Pare o scena dintr-un film american prost, dar chiar asta se intampla. Un mic cadou pe care il primim de la zeii incasi. Sau de al nostru, nu stiu cine actioneaza pe acolo : )…
 |
| mi-ar cam placea sa locuiesc aici 🙂 |
 |
| UK (Bristol), Brazilia (Sao Paulo), Canada, Franta (Paris), Australia, Costa Rica, Olanda, Peru si, evident, Romania : ) |
 |
| Drumul pe care se poate urca cu autobuzul. Boring! 🙂 |
 |
| Lame rezidente : ) |
 |
| Lucratori care curatau peretii cu periute de dinti. Evident, erau in picioare, dar efortul pare mai mare asa : ) |
 |
| Speechless |
 |
| Scurta fereastra in nori.. |
 |
| Spre Wayna Picchu |
 |
| Coborarea e mai riscanta decat urcarea, mai ales daca ploua |
 |
| Selfie pe ploaia de la intoarcere : ) |
 |
| Pe ploaia asta doar GoPro-ul era in functiune |
La revenirea in Machu Picchu, tentativele de a mai face ceva dupa-amiaza ne sunt impiedicate de o ploaie sanatoasa care incepe si nu da semne sa inceteze. Da, stim, suntem in plin sezon ploios! Decidem sa coboram. Avem pelerinele la noi, le punem si o luam pe jos spre Aguas Calientes.
Ne intalnim la pensiune cu ceilalti, reveniti pe rand “de pe traseu”. Povestim, schimbam conturi de Facebook si ne punem lucruri uscate pe noi.
Vorbesc mai mult cu frantuzoaicele. Clarence lucreaza in advertising (productie) si Ophelie in media, vinde spatii publicitare la niste radiouri in Paris. Sunt doar in vacanta, ele nu stau cu lunile pe-aici. Ba chiar o sa revina la job in dimineata imediat urmatoare dupa ce aterizeaza, inainte de Craciun… Ophelie este foarte frumoasa, olandezul tot incearca sa ii dea tarcoale dar, desi arata bine si el si se cam potrivesc, nu reuseste mare lucru. Probabil e prea tanar (cu vreo 3 ani mai tanar ca ea) si nu este inca rodat : )
Pe la 5 avem tren spre Ollantaytambo, un tren foarte fain. Din Ollantaytambo ne preia un microbuz de la agentie care ne duce pana la Loki, unde ajungem pe la 10 seara.
 |
| happy face in trenul spre Ollantaytambo, Peru Rail |
O excursie foarte faina, in care am avut de toate. Foarte bine organizata, au mers lucrurile snur, totul bine pus la punct. Cazari decente, mancare foarte buna, experiente foarte placute. O recomand cu incredere (detalii pe Loki Travel)
Facem check-in, de data asta avem camera de 2 paturi. Surpriza este maxima cand intram, avem o supercamera, cu vedere spre Cusco (suntem cumva pe un deal, deasupra orasului). Am platit doar 46 dolari pe ea si este spectaculoasa!!
 |
| Super camera deluxe din Loki |
 |
| Vederea spre Cuso, fosta capitala a incasilor |
Ne strangem cu totii si mergem in bar unde incepe distractia. Se lasa cu planuri, oamenii sunt interesati de Romania. Englezii promit ca o trec pe lista si ne vor face o vizita in 2015. Si ei si olandezul stiau ca la noi sunt fete foarte frumoase : )
Pe la miezul noptii, barul la Loki se inchide, asa ca mergem toti, inclusiv chelnerii de la Loki, la Temple, un club prin apropiere unde mai dansam pana spre dimineata… Nu stiu la ce ora am ajuns inapoi in camera J.
Ziua 12 – 19 dec – Cusco – Lima
Ne trezim cu greu si mancam cate ceva. Facem checkout, ne lasam iar bagajele in spatiul de depozitare, dupa care mergem in oras. Ne ramasese gandul sa cumparam cate ceva. Pe parte de chestii traditionale am luat diverse lucruri, din magazinele mai fancy nu, am zis sa ne pastram pentru Lima.
Luam taxiul cu frantuzoaicele, care merg la Lima cu acelasi avion. Zborul este scurt si aterizam pe seara in capitala. Fata de Santiago, impresia este total diferita. Lima este un oras mult mai mare, nebunesc. Luam taxiul spre locul unde avem cazare, ni se recomanda din aeroport ca fiind mai sigur si diferenta mica, pentru doua persoane, fata de autobuz. Platim pana la Casa Wayra, unde stam, 50 soles, adica vreo 60 lei. Drumul este de vreo ora, printr-un trafic complet crazy! Soferii acolo stau practic cu o mana pe claxon. Se apropie de o intersectie, claxoneaza. Se pune verde, claxoneaza. Se opreste un autobuz, claxoneaza. Se apropie alta masina de intersectie, claxoneaza. Este sport national!
Dupa o portie de adrenalina mult mai tare decat pe ziplines, ajungem cu bine la Casa Wayra. Culmea e ca soferita este perfect linistita si zambitoare, dovada ca acest drum e ceva absolut normal…Din fericire, cazarea este superba, un fel de bungalow intr-o gradina interioara plina de plante, in care miroase excelent. Din nou nu avem gaze sau tantari care sa ne irite, totul este perfect. Locul de luat masa este foarte fain decorat, ne simtim foarte bine…
 |
| Casa Wayra. O cazare foarte buna in Miraflores / Lima |
Primim toate informatiile de care avem nevoie si iesim sa scoatem niste bani si apoi sa mancam. Suntem in Miraflores, considerata o zona foarte sigura. Intr-adevar, ne plimbam pe strazi, arata excelent. Mancam intr-un loc foarte placut si foarte bun.
Ziua 13 – 20 dec – Lima
Zi de relaxare si shopping. Mergem in Larcomar, mall-ul de pe coasta, sapat practic in stanca (sau pamant, ce o fi, ca nu am putut sa imi dau seama). Prima surpriza a fost ca magazinele deschid la 11 (ceea ce a fost greu de intuit, deoarece nu scrie programul de functionare pe nicio usa). Oamenii pe aici sunt in spiritul Craciunului, ceea ce ne este destul de greu de asimilat: pe de o parte fiindca am pierdut putin notiunea timpului, pe de alta parte deoarece este…vara! Suntem in tricou si ne gandim cum mergem pe plaja…In fine, se deschid cu greu si magazinele. Incepem sa umblam dar nu gasim prea multe deal-uri. Cea mai tentanta este oferta de la Converse, unde gasesc niste perechi de sneakers bestiali, la vreo 140 lei, in banii nostri (da, chiar atat ! 😉 ) Incerc din rasputeri sa gasesc 43, 42 si jumatate macar…. Cel mai mare numar este 42, care ma strange. Deh, am pomenit mai devreme ca peruanii sunt mici in general, iata si dovada. Ma mira, deoarece lumea in Lima, cel putin in Miraflores, arata foarte european. Cred ca stau oameni cu multi bani prin zona, dupa cum arata…
Aflam de la o vanzatoare ca ar fi bine sa mergem in alt mall, Plaza, mult mai mare, in san Isidro, pe care il trecem pe lista pentru maine. Mai stam pe faleza, intrebandu-ne cum se poate cobora spre ocean, nu se vad scari sau drumuri. Urmarim in larg niste surferi. Lima (Peru in general) este cunoscuta pentru surfing. De fapt si in mall sunt multe magazine de profil, foarte faine si intens colorate. Mi-ar placea sa incerc surfing…
Ajungem in parcul Amor, unde e o statuie cu doi care se saruta. Dupa pozitie, daca sculptorul mai astepta doua minute, ar fi imortalizat alta postura… De acolo te poti da cu paragliding, asistat. 240 soles pentru 10 minute, adica vreo 300 lei. Nu stiu daca e mult sau putin, probabil se merita experienta. Oamenii de acolo pareau profi, cred ca totul este sigur.
Continuam dupa-amiza pe strazi. Intram intr-un supermarket sa ne luam apa si ne dam seama ca merita vizitat, este altfel decat in Mega Image : ). Are 3 niveluri. Luam tot felul de maruntisuri din supermarket, chiar e o experienta foarte faina. De exemplu, in zona de cartofi, sunt vreo 20 feluri diferite…
Seara mancam la pensiune, din nebuniile pe care le-am cumparat din supermarket. E foarte bun si relaxant…
Ziua 14 – 21 dec – Lima
Dimineata plecam spre Indi Market, o plimbare relaxanta pe jos. Fiind duminica, anumite strazi in zona noastra s-au inchis pentru trafic pietonal. E plin de biciclisti si oameni care fac sport pe strazi. Ajungem in zona de piete / bazar, unde pierdem destul de mult timp cumparand diverse pentru prieteni si familie. Negociem, face parte din joc, vanzatoarele (in majoritate femei) sunt foarte prietenoase, nu este deloc atmosfera apasatoare.
De acolo, pe la pranz, mergem sa mancam la restaurantul de langa ruinele Huaca Pucllana. Este un restaurant fancy, recomandat in Lonely Planet. Intr-adevar, ajungem si intelegem de ce. Sunt pe pereti poze cu oamenii care au luat masa acolo, printre care apar regele Spaniei sau Bill Clinton, pe langa multi altii. Noua nu ne-au facut poze : ) in schimb am mancat foarte bine, niste peste, fructe de mare si porc de Guineea (cuy, in meniurile lor). Ceva mai scump, evident, dar premium. Merita si o experienta din asta, mai ales intr-un oras recunoscut pentru bucataria sa excelenta.
 |
| restaurantul Huaca Pucllana |
De aici plecam spre Plaza Mall, unde ajungem cu ajutorul unor localnici care ne duc cu masina, dupa ce i-am intrebat unde este mall-ul si am aflat ca e destul de departe. Another bit of Luck!
La destinatie il intrebam daca ii datoram ceva. Spune ca nu, dar daca pot sa-i dau contul de Facebook : ) Imi da telefonul si ma adaug intre prietenii lui : ) Mi se pare foarte amuzant…
In mall stam cateva ore si cumparam destul de multe haine, gasim intr-adevar oferte tari. Nu stiu daca tin de Craciun sau de faptul ca suntem in Peru dar merita, asa ca fac niste shopping pe care oricum il am in plan pentru Bucuresti. Se poate plati, fara probleme, cu cardul.
Seara inghesuim in bagaje totul, le grupam cum putem mai bine si descoperim ca avem loc suficient si pentru lucrurile noastre si pentru cumparaturi…
Ziua 15 – 22 dec – Lima – Madrid
Dimineata lasam bagajul intr-o zona de depozitare la pensiune si plecam prin oras. Tinta: plaja. Ajungem dupa vreo ora de mers prin cartierul pitoresc Barranco, zona lor de cluburi si eating-out. Doar ca, fiind dimineata, nu putem decat sa ne imaginam cum arata seara si …sa lasam asta pentru urmatoarea vizita. Ajungem la plaja, care este jalnica in raport cu ce avem in Romania. Stam totusi pe-acolo vreo 2-3 ore, bem bere si mancam chipsuri cu alt gust decat la noi. Pe strada sunt semne de atentionare pericol tsunami. Merita sa amintesc ca, mai peste tot in Chile si Peru, prin cladiri sunt indicatoare care confirma gradul de “safety” in caz de cutremur, indicatii unde sa stai daca e cutremur, ce sa faci, etc.
 |
| Plaja Barranco, printre putinele cu nisip |
La pranz mergem la Larcomar si mancam, deoarece am ramas fara cash si nu putem manca la barurile din Barranco.
Dupa-amiaza ne schimbam la pensiune, ne dam seama ca ne-am prajit rau pe plaja fara sa realizam (culmea e ca aveam crema de protectie la noi dar nu am considerat necesar sa o folosim), dupa care plecam spre aeroport. Taxiul fusese chemat cu rezerva de timp, inainte. A ajuns cu intarziere si, in ciuda unor scheme tipice facute de un sofer foarte priceput in a se descurca in traficul infernal al Limei, tot am ajuns in usoara intarziere. Deci, cand esti la Lima, asigura-te ca pleci mult mai devreme spre aeroport!
Nu am vazut decat putin din Lima dar mai lasam si pentru alta data…Am simtit nevoia sa fim mai chill in ultimele zile din “turneu”.
Ne instalam in avion, ne rugam sa terminam cu bine cele 3 zboruri pe care le mai avem si….dam drumul la filme si muzica. La retur aleg Begin Again, dupa care incerc sa adorm. Foarte greu, este un zbor mai dificil ca la venire, mai ales ca spatele inca ma cam doare…
Ziua 16 – 23 dec – Madrid – Bruxelles
Ajungem la Madrid destul de tarziu, dat fiind diferenta de fus orar de 6 ore intre Lima si Spania, pe care le pierdem acum, la revenire.
In Madrid facem transferul tot cu Iberia spre Bruxelles, unde ajungem cu bine. Ajung si bagajele, ceea ce e chiar o veste buna. La Bruxelles avem camera rezervata la Ibis, in zona aeroportului, unde ajungem cu un shuttle gratuit.
Dupa ce ne instalam, decidem sa mergem prin oras. Avem in plan sa ne plimbam prin centru. Ajungem pe la 9-10 in piata Luxemburg, ne asezam sa mancam si ne hotaram sa ne intoarcem la hotel. Noapte si frig, nu prea tentant de umblat.
Asa ca, nimic special din Bruxelles…
Ziua 17 – 24 dec – Bruxelles – Bucuresti
Zbor simplu si placut cu TAROM. Avionul cam saracut, poate cel mai urat din toate cu care am zburat. Scaunele vechi si complet incomode, dar ajungem cu bine si nici ei nu ne pierd bagajele : )
Am primit si mancare, ceva destul de exotic dar nu prea gustos, nu mai stiu ce. Imi amintesc de zborul cu Sky din Chile, intern, in care ni s-a servit ceva cu specific local. Ma gandesc ca, fiind 24 decembrie, mi s-ar fi parut interesant sa primim niste sarmale sau ceva cu specific romanesc. Dar nu a intrat asta pe agenda marketingului de la TAROM, asa ca ma pastrez pentru zilele urmatoare…
Ajungem cu bine acasa cu un taxi corect, care ne ia banii pe aparat, fara nicio problema.
17 zile, 4 capitale, 8 zboruri si muulte amintiri placute….
Inapoi acasa, unde temperatura este, pe 24 decembrie, de 16 grade : )
Pana la urmatoarea excursie, adios amigos! 😉
PS: mai multe fotografii pe
Facebook