Trichallenge Mamaia 2014

D’abia am terminat cu Maratonul Olteniei. Nu stiu cum e cu stresul postnatal, dar m-am trezit si eu ca vreo 2 zile inca eram stresat si dupa ce s-a dat stingerea la eventul de la Ramnicu Valcea. Intr-un exces de zel, am intrat pe site la Smart Atletic sa vad cum sta treaba cu Trichallenge. Povestea pe scurt: chef sa merg la mare / spectator / spectator? / wtf? / verificare inscrieri: sold out! / sms lui Bogdan (aka organizator): “auzi, daca mai ai vreun loc liber, m-as baga si eu la sprint” / no answer / inteleg, e nebunie inainte de event / joi, suna Bogdan: “te-am inscris la sprint” /

Si uite asa, sambata la 4 dimineata am plecat spre Mamaia. Nu am reusit sa-mi fac rost de o cursiera. Mi-am luat mtb-ul de carbon, pe roata 29. Am pus slickuri (adica anvelope de sosea), deci arata roata cam ca la o motocicleta de viteza, in loc de una de enduro, ca pe asflat cu crampoane nu e deloc bine. Nu iei viteza si poti derapa in curbe.

Am ajuns la mare pe la 7 si ceva, m-am dus sa-mi iau numarul de concurs. Tricouri M nu mai aveau. Aveam de ales intre S si L. Am ales S, ca de ingrasat nu prea am chef in perioada urmatoare. L-am incercat, prea mic 🙁
L sigur era prea mare, deci l-am lasat asa. Am inceput sa ma plimb, pe la corturi. A venit Alex Ciocan, am stat de vorba cu el si m-am asigurat ca nu ma injura ca s-a ratacit la Maratonul Olteniei, unde a gresit traseul si a facut ceva in plus 🙂 A venit apoi Powerbar, am mai stat de vorba si cu Ciprian, apoi pe la Tyr, unde tocmai ajunsese si Razvan Florea, pe care il respect foarte mult. Am vorbit si cu el, i-am urat succes si l-am intrebat de ce nu are tri-suit-urile pe site, ca tocmai cautasem (bine, noi suntem dealeri pentru el, pentru Tyr, dar nici noi nu aveam in HyperSport). Asa ca m-am decis sa inot in bibshort-ul de la Cube sau in slipi. Am ramas cu slipii pe sub pantalonii de bici, in ideea ca voi inota totusi in slipi.

Am mers in zona de tranzit unde mi-am lasat bicicleta si ce mai imi pregatisem. Am inteles ca s-a zis la sedinta tehnica, seara anterioara, ca nu e voie in tranzit cu pungi, rucsaci, ci doar cele trebuincioase. Asa ca am decis: rucsacul e trebuincios! si l-am lasat acolo pe jos, l-am acoperit cu tricoul de bici, de care urma sa am nevoie la proba 2. M-am tot invartit daca sa inot in slipi sau in pantalonii de bicicleta. Nu prea mai erau oameni in slipi, asa ca am decis sa stau in cei de bici. Faza e ca aveam si slipii pe mine si nu prea mai mergea sa ma schimb, ca eram ca in tramvai acolo.

Am inceput sa ma plimb si sa socializez, m-am intalnit cu o gramada de cunoscuti. Unii se chinuie sa faca networking meetings, cu powerpointuri si minuni. Mai bine ar face concursuri, oamenii se vad mult mai usor cu aceste ocazii…

Am pornit spre lac, unde se tine proba de inot (evident, ca doar nu cea ce ciclism!). Ideea e ca nu mai mergem in mare, sunt valuri uriase. Mai exact, imi zice Ion Trandafir la telefon, “pai e interzis sa intri in apa!”. Da, Ion insusi era la mare! 🙂 si el mi-a zis ca e interzis, asa ca va dati seama cum arata marea!!!
Cand am vazut cat am de inotat, m-a luat cu ameteala. Am zis ca mai bine ma gandesc de 2 ori. Nu s-a intamplat, m-am gandit doar o data, ca am intrat in apa, sa ne pregatim de start. La 10 plecasera cei de la supersprint. Noi la sprint am plecat pe la 10:05.
Apropo, eu m-am inscris la sprint, respectiv inot 750m, bici 20km, alergare 5km. Mi-era teama doar de inot, restul e decent. Dar eu nu inot bine, mai exact, foarte incet.
A tras careva cu pistolul si am pornit spre prima baliza Tyr. Dupa vreo suta de metri mi-a venit primul gand sa abandonez. Cred ca mai degraba o temere. Mi-a trecut repede, mi-am intrat in ritm si m-am tot gandit ca, daca ies din apa, e gata. M-am mai domolit, sa nu bag tare, ca nu eram absolut deloc antrenat la inot si sa nu ma trezesc cu vreun carcel, care m-ar fi distrus. Stiam ca pot inota mult mai mult decat 750m, dar incet. Asa ca mi-am impus un ritm in care sa nu obosesc, sa fiu atent la valuri (da, erau totusi niste valuri si in lac), am respirat corect, a fost ok. Ba am mai vazut si cativa in spate :), deci nu eram chiar printre ultimii… Eu am inotat bras mai toata distanta, doar pe ultima suta am trecut in liber. Din nou am vazut celebrele faze cu oameni prin jurul meu care baga tare liber si merg in zigzag. Sunt foarte funny. Eu in bras barem am tinut intotdeauna trasa optima, am facut un triunghi perfect, fara stanga-dreapta…

Am iesit din apa si am alergat spre zona de tranzitie. Destul de mult… Acolo mi-am pus repede tricoul HyperSport, am baut putin Isostar si am infulecat rapid un bar, dupa care m-am suit in sa. Am mers destul de bine, segmentul spre Constanta era cu vant din spate, pe directia Constanta-Navodari eram cu vant din fata. Treceau cursierele pe langa mine fara nicio rusine, singura mea consolare e ca, in aprx 40 min cat a tinul bicicleta, nu m-a depasit niciun mtb. In rest, era sa fac otita de la cate cursiere m-au depasit. La anu’ imi iau bicicleta de road racing, ca nu mai merge….

Am terminat decent proba de bici si am trecut la alergare. DOAR 5 km, piece of cake. Doar ca uneori, nici tortul nu prea intra…. Dupa bici, alergarea seamana cu alergarea in clapari. Cam asta e sentimentul. Muschii sunt incordati dupa bici, simteam ca sunt anchilozat, nu am intindere pe miscare. Am alergat foarte incet, abia dupa vreo 3 km m-am incalzit. Doar ca in 5km s-a terminat cursa 🙂 Asa ca, media mea pe 5km a iesit ca cea pe care o scot atunci cand alerg 30km, undeva pe la 6min/km. Adica, sucks! Anyway, am terminat cu bine, fara vreo accidentare sau intindere, totul a fost frumos! Timpul total pe la 1:40, adica undeva intre prost spre foarte prost, dar pentru faptul ca m-am dus neantrenat imi dau o dispensa. La anul sper sa scot pe la 1:25 daca stau in sprint, desi sper sa ma inscriu la olimpic. Trebuie insa sa ma antrenez la inot…

Seara, la party-ul de la Cucaracha, au venit rezultatele de la Ovidiu – care ne-a facut si noua cronometrajul la Maratonul Olteniei. Aici insa e mult mai greu, mai multe probe…Am iesit pe 103 din vreo 150 si ceva. Deci nu am prins prima jumatate, cum mi-as fi dorit. Nici in categorie nu am reusit. Principalele locuri unde pot imbunatati: 1.inotul (am terminat in 32 min, cand majoritatea s-au invartit pe la 25 min), 2.bicicleta de road racing (daca o aveam la mine, castigam cateva minute bune, picioarele m-au tinut bine la bici, chiar si pe mtb) 3. sa ma obisnuiesc cu trecerea de la bici la alergare, sa pot alerga in ritmul cu care o fac de obicei. Cu 2 seri inainte, in antrenament destul de lejer, am scos pe la 5:10/km, iar in cursa, cand trebuie sa ai timp mai bun, m-am dus la 6min. Not good! 😉

Anyway, una peste alta, o experienta superba! M-am intors la Buc, ma rog, in Corbeanca, sambata spre duminica la ora 1 noaptea. Dar s-a meritat fiecare minut!!! Abia astept editia urmatoare… Pana atunci, Maratonul de la Bucuresti, unde merg la semi. Dar despre asta in alta postare 😉