O zi de iarna
12.26km – 1h33m45s
In principiu, un timp prost. Doar ca…
Astazi a fost una dintre zilele de tinut minte pentru romani. Din pacate, nu de bine, avand in vedere ca multi oameni au trecut prin momente foarte delicate, prinsi in zapezi in zona de campie din sud-estul tarii. Unii inca sunt in stare grava, multe drumuri fiind inca departe de a fi dezapezite. Din ce am vazut pe tv, au iesit la iveala si comportamente de intr-ajutorare, specifice situatiilor de criza, care sunt de admirat si te incarca de umanism.
Avand in vedere experienta nu tocmai placuta prin care am trecut aseara, la drumul spre casa (20km in peste 3 ore), azi am ramas acasa. La fel ca multi alti vecini, care nu s-au mai aventurat pe DN1, dealtfel inchis in mare parte din zi.
La noi in cartier era o oarecare atmosfera “de duminica”: copii pe-afara la joaca, oameni plimband cateii, etc. Parea chiar o zi frumusica, nici vantul nu se simtea prea intens intre case. In plus, majoritatea drumurilor erau ok, administratia si-a facut super datoria (pot sa zic ca am auzit utilajele lucrand toata noaptea!)
In acest context, m-am decis sa-mi fac tura de 12km planificata pentru ieri, pe care nu am apucat s-o “bifez”. Am alergat in general pe un strat subtire de zapada, excelent. Era destul de frig dar nu m-am imbracat gros, pentru a nu transpira. Am optat pentru pantofii de trekking, low-ankle, ca sa am aderenta (deci, nu am luat pantofii de alergare pentru sosea, as fi alunecat prea tare). Mi-am pus pantalonii de schi, sa nu treaca vantul prin ei. In cea mai mare parte, traseul era excelent. Zona dinspre camp avea insa zapada mai mare (fiind vorba despre tronsoane de drum care nu au fost dezapezite, nefiind necesare traficului zilnic. Eu insa pe acolo mi-am setat traseul uzual, prin zona de joaca pentru copii, unde acum a trebuit sa alerg prin zapada de vreo 20cm. Desigur ca puteam alege alte trasee, dar m-am incapatanat 🙂 In plus, mi s-a parut un antrenament fain, desi muuult mai obositor…
Am parcurs distanta fara probleme majore, in timp mai lung decat in conditii normale, dar mediul si-a spus cuvantul. Apropo de conditii, interesant este cum intra mai multi muschi in ecuatie, ca stabilizatori, atunci cand alergi pe zone alunecoase. Pe distante scurte probabil nu i-as simti dar cand alergi mai mult, incepi sa le identifici semnalele…
Astazi e prima zi cand alerg cu muzica. Am luat ipod-ul cu mine. L-am pregatit, dealtfel, de vreo saptamana, dar am uitat sa-l iau la alte antrenamente anterioare :). Mi-am copiat un playlist cu muzica rock de prin ’80 (asa-zisele long-hair bands): Guns, Metallica, Scorpions, Europe, Manowar, etc. Nice memories – nu ca as fi fost rocker, dar e vorba despre piese care par eterne. Am simtit cum trece timpul mai usor ascultandu-le, desi am optat pentru aproximativ 20 minute de liniste, spre final. Era pacat sa nu aud linistea, sa nu aud scrasnitul zapezii usor inghetate… Pe ultimul km am repornit ipodul si, guess what? a inceput sa cante “final countdown” a lui Europe. Avand in vedere ca am vorbit de curand cu Cornel despre antrenamentele lui de sprint, am decis ca era momentul sa apas pe pedala, sub impulsul major al melodiei. A fost foarte frumos, mai ales ca imi pare ca nu mi-am distrus gatul (asta il vad un risc mare atunci cand cauti disperat oxigen, la frecvente si volume mult peste normal, iar afara totul ingheata vazand cu ochii). Experienta cu muzica mi-a placut, cred insa ca e nevoie de calm atunci cand apar unele melodii care te-ar putea determina sa o iei la goana iar cursa e abia la inceput 🙂
All in all, a great experience! Daca mai tine zapada, mai prind antrenamente in conditii similare, ceea ce nu-mi displace deloc.