Cucui

Am o bariera de care tot dau cu capu’!
Azi am dat iar. Stiu ca e acolo, vreau neaparat sa trec de ea si nu reusesc…

Mi-am propus pentru astazi sa fac o tura lunga de alergare. M-am trezit la 7, pana la 9 urma sa mananc si sa ma pun usor in miscare, sa se unga angrenajele. La 9 urma sa plec, sa alerg vreo 3h30-4h, in incercarea de a trece de 30km…

Ceasul (aka telefonul mobil) si-a facut datoria si si-a semnalat strident prezenta la 6:50. M-am uitat pe geam si m-am bagat la loc in pat 🙂 Pentru cei ce s-au trezit mai tarziu, ei bine, ploua cu galeata. Daca aveam in plan sa alerg 30-60min, nu ar fi fost mare problema, sa imi tin insa planul de 3-4 ore era prea mult! Asa ca am mai lenevit, cu gandul ca poate aman antrenamentul pe duminica.

Timid insa, ploaia s-a transformat in ninsoare. Aceeasi apa, alt ambalaj. Cum ninsoarea se bucura de un marketing mai bun, am reconsiderat pozitia mea de prospect si m-am decis sa fac totusi alergarea. Asa ca iata-ma in mijlocul strazii, fix la 9:30, apasand pe butonul de start de la T3-ul meu.

Trebuia sa fac 14 ture, fiecare de 2.26km. Target: 3h30-4h.
Obiectivele erau: 1) cel mai important, sa trec de 30km. 2) mai putin important, sa alerg peste 3 ore.

Am pornit incet, in regim de jogging. Nu vroiam sa-mi creasca pulsul (nu ca as fi stiut cat este, ca mi s-a terminat bateria de la strap si nu am apucat s-o schimb, dar pot sa-mi dau seama cam ce puls am in functie de cum ma simt). Asa ca, pe feelingul meu, am stat o buna perioada pe la 140-150bpm. In plus, nu aveam chef sa transpir prea tare. Ciudata decizie, oricum apa si-a facut repede loc dinspre exterior 🙂
Drumul era destul de bun, exceptie vreo 200 metri in zona de padure, unde se facusera niste baltoace mari si nu aveam pe unde sa le evit. Deci a trebuit sa trec cu mult entuziasm prin ele, ceea ce nu era prea placut…

Avand in vedere si postul anterior (cel cu calatoriile de aseara), pot sa spun ca prima ora a trecut foarte bine. Mi-am ocupat gandurile cu subiectul de aseara, chiar as zice ca mi-a facut placere. Zapada care se punea pe drum imi dadea o stare de confort la alergare. Era mai greu, evident – dealtfel gambele inca ma dor putin acum – dar cred ca a fost mai bine pentru incheieturi, coloana, sciatic, etc. Practic, am alergat pe moale..

Coutdown-ul a mers bine: “mai am 13 ture”, “mai am 11”, “mai am 8″… Asta cu 8 se intampla dupa aprx 1h30m de alergare si inca eram ok (facusem 6 ture).  Ei bine, cam de la tura 7-8, am inceput s-o iau la vale, vertiginos. Incepusem sa obosesc, fiind ud leoarca incepeam sa simt putin cate putin frigul. In plus, incepusem iar sa ma plictisesc. Incepuse iar conflictul cu reptilianul, care nu mai lasa controlul din mana. Cred ca declarase iar: “signor, organismul tau e in alerta, lasa vrajeala cu gandurile la excursii si carti, du-te odata acasa!” Deci nu mai puteam sa fug cu gandul aiurea, iar asta ma plictisea…
Dar, cred ca cel mai important dintre toate a fost bariera!
Bariera mea sta linistita, luminata noaptea si intens fosforescenta ziua, pe la 22-25km. Nu am trecut inca de ea. Azi am crezut ca o sa pot, ma simteam in forta dupa 2h, dar tot nu am reusit. A treia infrangere consecutiva… Asta nu-mi da deloc confort pentru ce urmeaza deoarece nu am incredere in mine ca pot sa ajung “dincolo”. M-am oprit pe la 2h50min (deci nici obiectivul 2 nu l-am atins, sa trec de 3h!), destul de ametit si ravasit.

M-am dezbracat (probabil hainele cantareau peste 3kg!), am baut un butoi de apa si m-am pus pe recuperare. Am luat si o aspirina, just in case, impotriva febrei musculare. De racit nu cred ca voi raci, nu am chef de asta acum! 🙂 Mai exact – cei care se antreneaza similar stiu foarte bine, ca am mai vorbit despre asta cu multi – pe fondul unor astfel de antrenamente simti ca nu te poti imbolnavi. Sa speram ca nu voi da cu erata peste cateva zile! 😉

Am avut o stare ciudata pana pe la 4pm. Apoi, se pare, m-am cam refacut.

Sumar: 22.6km / 2h49m10s